Despre Nicu, biciclete si arta stradala

Do you know the enemy? Do you know your enemy? Well, gotta know the enemy, wah hey! M-am trezit brusc din somn. Suna telefonul. Era noua mea sonerie. Sitalce la telefon: "Man, Nicu Alifantis, in fata la Carturesti, pe Mercy!" M-am imbracat mai repede ca la armata si am sarit in masina, hotarat sa depasesc recordul de 14 minute pana in Piata Unirii. Am facut vreo 25 de minute. Nu vrea sa ma justific, am prins 135 de km/h, dar n-a mers mai mult ca am dat de penultima bariera, am prins o Dacie amarata pe o portiune de 2 km si un marfar la ultima bariera. In aceste conditii, am ratat primele 10 minute din recitalul maestrului.
Nicu Alifantis a cantat in cadrul Festivalului Street Delivery Timisoara 2009 sau Festivalul artei stradale, cum scria pe o hartie lipita pe un zid. Nu stiu ce vrea festivalul asta de la noi, dar de la inceput nu l-am vazut cu ochi buni, pentru ca a ocupat vreo 50 de m de drum pe care se puteau parca masinile. Pentru mine, orice obiect care ocupa partile laterale ale drumului in zona Cetate, cu exceptia autoturismelor, constituie o posibila amenintare. De ani de zile, noi, soferii care ocupam zona intre orele 9 - 17, suntem presati ba de Vighi, care vrea zona pietonala, ba de Administratia Domeniului Public, care vrea sa scoata abonamentele si sa introduca parcare de maxim doua ore, ba de soferii care vor sa parcheze direct in centru, cand au treaba 15 minute in zona, ba de biciclistii cu "verde pentru biciclete", care vor piste in tot orasul. Mai de astia cu festivalul lor aveam nevoie. Festivalului Street Delivery Timisoara 2009 a ocupat zona cu o scena mobila, plasata fix intre doua terase, cu niste usi din lemn cum avea bunica-meu pe vremuri, cu asa-zise opere de arta din lemn, carton si mai stiu eu ce, si, culmea kitsch-ului, cu niste crengi fara pic de frunze pe ele, prinse direct in sosea, nu stiu prin ce modalitate, adica, in mare, niste chestii care sa-i atinga la suflet pe adevaratii intelectuali de substanta.


In prima zi a acestui festival a cantat Nicu Alifantis. Nu va obositi sa cautati programul festivalului pe celelalte zile, ca nu mai e nimic interesant. Sitalce m-a dus direct in fata lui Nicu, printre boxe si oamenii care se agitau cu aparatele foto. N-am rezistat mai mult de 3 minute, pentru ca nu puteam sa discutam si noi ca oamenii in timp ca canta maestrul. Oricum, perioada petrecuta in fata scenei a fost utila, pentru ca l-am vazut de aproape pe maestru, care arata altfel decat il stiam eu. Era imbracat cu un sacou cu emblema, tricou si blugi, avea o barba alba de o saptamana, cum are Busu, era tuns scurt, dar avea o chica de 20 de cm in spate si un cercel in urechea stanga ca Razvan Lucescu. A cantat numai cantece pentru popor si, cum eu fac parte din popor, am recunoscut toate cantecele: Ploaie in luna lui Marte, aia cu dromaderele, aia cu Piata Romana si altele de la care nu va pot da detalii momentan. A cantat-o si pe aia cu "a venit toamna", moment in care am regretat ca am plecat din fata scenei, pentru ca putem sa il trag de picior si sa ii zic: "Maestre, esti in eroare, a venit primavara." A facut si niste scene penibile ca artistii de duzina, cu "Timisoara, te iubesc", "va iubesc pe toti", cand corect era sa spuna "va iubesc pe toti, dar mai intai femeile." Ca nu a bagat-o pe asta cu femeile il inteleg, pentru ca pe o raza de 100 de m nu am vazut nici o femeie buna, dar era ceva normal pentru acest festival. De curiozitate, la finalul recitalului maestrului am ramas pe loc, impreuna cu Sitalce, si am facut un studiu de caz pe aceasta tema. Dupa lungi deliberari, am declarat-o castigatoare pe o blonda, si asta numai pentru ca avea un piercing tare in limba si l-a manevrat cu indemanare printre buze, in fata noastra. In fine, sa revenim la maestru, care m-a dezamagit profund. A cantat corect, dar am simtit lipsa unor instrumentisti langa el si a unui backing vocalist. In buna traditie a artistilor domesticiti in perioada comunista, a cantat numai despre dromadere, ploaie, toamna si iubire, fara a ne spune in mod direct ca are o parere despre ceva, cum ii sta bine unui om cu chitara acustica in mana. Nu am auzit Umbra lui Paunescu, care m-ar fi miscat putin. Poate a cantat-o la inceput, cand eu eram pe drum.
Pana la urma seara nu a fost un dezastru, pentru ca ne-am intalnit cu Lucian Mircu si am mers in Spirit. Lucian Mircu este autorul rubricii de film din TM-24-Fun, coautor al blogului Marele Ecran si unul dintre putinii critici de film agreati pe langa Turnul de Fildes. Am dezbatut o gramada de probleme despre studentie, muzica si film, neimportante pentru cititorii acestui blog. Am aflat, cu stupoare, ca a fost unul dintre oamenii care s-a ocupat de campania "Verde pentru biciclete". Nu stiu daca v-am spus, dar, de o luna, si Sitalce s-a apucat de mers cu bicicleta si din aceasta cauza am ratat concertul Luna Amara din 15 mai. Nu stiu cum se face, dar se umple lumea de biciclisti si toti au ceva cu soferii si parcarile din zona Cetate. Sa nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu biciclistii, dar cel mai bine ar fi sa vina la mine, la sat, unde le pot pune la dispozitie cateva hectare de teren extravilan sa-si faca de cap.

Luna Amara, legea si prietenul de pahar

Membrii trupei Luna Amara, celebrii protestatari cu carte de munca ai rockului romanesc, au realizat ca a trecut destul de mult timp de cand nu si-au indeplinit sarcinile de serviciu. Ultima data s-au facut auziti cu ocazia Legii Big Brother, subiect pe care l-au tratat cu competenta filosofilor de berarie. Subiectele pe care sa-si antreneze reflexul conditionat de a da din gura pentru a fi auziti au scazut simtitor, deoarce se afla in imposibilitatea de a protesta impotriva celor care i-au ridicat. In aceste conditii, toate comunicatele oficiale ale trupei Luna Amara par a fi scrise cu caps lock, pentru ca, se stie, cand cineva are o voce puternica, cam la fel de puternica ca vocea lui Mihnea Blidariu, lumea se infioara, lacrimeaza si nu mai e atenta la detalii. Ultima mostra de gandire de berarie, de hai sa punem tara la cale, o gasiti mai jos:

Expulzati-ne, vorbim romaneste!

Scriitorul si prietenul nostru Alexandru Vakulovski a fost expulzat din Romania, dupa ce a asteptat 4 ani de zile cetatenia romana, dupa ce a scris in romana, dupa ce a muncit in Romania, dupa ce si-a pus sperantele in tara a carei limba au vorbit-o toti ai lui: parinti, bunici, strabunici, stra-strabunici.

Alexandru Vakulovski nu se afla in fata primei absurditati pe care, impreuna, statele roman si "moldovean" i-o servesc. Acum doi ani, el n-a putut merge la inmormantarea propriului tata, pentru ca, odata intrat in Basarabia, n-ar mai fi putut iesi. Acesta este rezultatul politicilor duse de bolsevici ca Ion Iliescu, acesta este rezultatul chermezelor cu "vinisor molodoviniesc" dintre Basescu si Voronin.

Bineinteles, Alexandru Vakulovski este prietenul nostru si al altor artisti si oameni simpli. El nu este un fotbalist de exceptie, ca Maximilian Nicu, care nu stie limba romana, dar si-a luat cetatenia intr-o saptamana. Pentru ca traim in tara in care nu dam doi bani pe cultura, dar in care fotbalul si politica se incuscresc intru prostirea cetateanului.

Multi spun ca "nu stim ce se poate face". Noi stim precis ce se poate face: se poate schimba legislatia cu privire la obtinerea cetateniei de catre romanii care traiesc in afara granitelor tarii. Nu e un proces simplu, dar nici prea complicat. Tine de vointa politica, insa aceasta poate fi, la randul ei, impulsionata de vointa civica.

Poate ca acest caz, al prietenului Alexandru Vakulovski, nu se va rezolva. Dar poate ca ar putea fi punctul de pornire al unei campanii prin care sa-i aducem - literalmente - mai aproape pe romanii de peste Prut.

Libertate si respect pentru Alexandru Vakulovski!

De data aceasta, membrii trupei Luna Amara sar in apararea unui prieten de pahar, scriitorul Alexandru Vakulovski, omul care le-a lipit pe frunte lui Mihnea si Nick eticheta de poet. Se stie, cand sari in apararea unui prieten de pahar, intai dai, dai pe goarna in cazul de fata, dupa aceea incepi sa analizezi la rece situatia. Nu imi fac iluzia ca problema unei analize la rece se pune in cazul si in cadrul trupei Luna Amara. Modul in care au redactat acest comunicat e o dovada clara ca nu vad mai sus de pahar. Daca analizam putin comunicatul protestatarilor, prima greseala ne sare imediat la ochi: Maximilian Nicu, care nu stie limba romana. Din cate tin minte si cred ca nu ma insel, pentru ca nu obisnuiesc sa beau, l-am auzit pe Maximilian Nicu vorbind in limba romana intr-un interviu. Probabil membrii Luna Amara i-au auzit pe altii vorbind in limba romana ca Maximilian Nicu nu stie limba romana si s-au gandit ca e frumos sa ne informeze si pe noi intr-un comunicat oficial. Comunicatul nu e lipsit de formulari de mare efect ca rezultatul politicilor duse de bolsevici ca Ion Iliescu, rezultatul chermezelor cu "vinisor molodoviniesc" dintre Basescu si Voronin, dar contine si o intamplare nefericita care sa ne smulga cateva lacrimi, cea cu inmormantarea tatalui. Ce nu ni se spune e motivul pentru care Alexandru Vakulovski a fost expulzat din Romania. Il aflam din blogul lui Mihail Vakulovski, ilustrul sau frate, dupa ce, in prealabil, ne insira CV-ul lui Alexandru, ca acela e important, nu faptul in sine:

... pe 9 aprilie, ziua lui de naştere, îi va expira paşaportul moldovenesc, aşa că s-a dus la Poliţia din Cluj-Napoca, să-şi plătească amenda (inevitabilă) pentru că i-a expirat „şederea temporară”. Verdictul a fost acesta: 12 mln. lei vechi amendă, expulzarea din România (în maximum 15 zile) şi interdicţie de a intra în România în următorii 2 ani şi jumătate. Doar pentru că scriitorului român i-a expirat „şederea temporară” şi tot n-a obţine ut cetăţenia română, această doamnă Godot. Asta cu cetăţenia e super dură pentru cei cinstiţi.

Va dati seama, marele scriitor Alexandru Vakulovski a fost atat de ocupat, incat nu a observat ca ii expira permisul de sedere temporara, care, din cate stiu, are o valabilitate de un an. Mai mult, a avut atatea pe cap, treburi culturale ca de par nu poate fi vorba, si a uitat si de pasaportul moldovenesc, a carui valabilitate expira in mai putin de o luna. Cu ce ne confruntam aici, doamnelor si domnilor? Cu nerespectarea legii. Poate Alexandru Vakulovski avea impresia ca daca a scris de sute de ori (mii de ori?) cuvantul pula in cateva carti in limba romana poate sa il utilizeze si cand vine vorba de lege. Sa facem o exceptie, veti spune. Desigur, mai intai facem o exceptie cu batranul de 85 de ani care a scosi tarusii care ii delimitau proprietatea in urma unei hotarari judecatoresti, ca omul are 85 de ani si nu conteaza pe cine a prejudiciat, apoi cu Alexandru Vakulovski, ca a scris cateva carti in limba romana, si, de maine, si pentru alte incalcari ale legii care noua ni se par minore. Poimaine, o sa vedem ca toata lumea scoate tarusii si muta gardurile de la gradina, sau isi pune bunicul sa faca asta, ca toti cetatenii moldoveni, studenti sau nu, vor uita ca le-a expirat permisul de sedere sau pasaportul. Cu cei care respecta legea, isi reinnoiesc permisul de sedere si stiu cand le expira pasaportul ce facem? O sa apara Vakulovski si o sa le rada in nas: Bai, ce fraier esti ca te agiti atat cu permisul ala! Il prelungesti cand ai timp, platesti si tu o amenda. Te trimit inapoi in Moldova? Da de unde! Vorbesc eu cu scriitorii si cu baietii de la Luna Amara, pardon, poetii, o sa iasa tambalau, in pula mea, si o sa primesti si cetatenia de urgenta ca masura reparatorie. O sa spuneti ca sunt absurd, dar de ce nu vine nimeni sa spuna: OK, baiatul a gresit, a uitat, accepta consecintele, sa vedem ce putem face sa rezolvam aceasta situatie neplacuta. De ce e nevoie sa scoatem in fata CV-ul lui Vakulovski, sa apelam la metode lacrimogene si sa il blamam pe cel care a respectat legea. M-am saturat de imbecilii care isi baga pula in Romania, dar nu citesc legea. Hai sa fim si noi la fel: Sus Vakulovski! Jos bolsevicii! Sus Basescu! Jos Voronin! Tara de cacat!

Despre respectul mutual

There is the distinct possibility that having his intentions in regard to me so
deeply ingrained and his personal though guarded distaste for much of
'Appetite' other than his or Duff's playing, Slash either should not
have been in Guns to begin with or should have left after 'Lies.' In a
nutshell, personally I consider him a cancer and better removed,
avoided -- and the less anyone heard of him or his supporters, the
better.

In regards to Slash, I read a desperate fan's message about, what if one of us were to die and looking back I had the possibility of a reunion now, blah blah blah. And my thoughts are, "Yeah, and while you're at the show your baby accidentally kicks a candle and burns your house down, killing himself and the rest of your family."

Give me a fucking break. What's clear is that one of the two of us will die before a reunion and however sad, ugly or unfortunate anyone views it, it is how it is. Those decisions were made a long time ago and reiterated year after year by one man.

De aia imi place mie de Axl Rose, spre deosebire de Bret Michaels si Rikki Rockett. Cei doi bravi baieti de la Poison, cel cu extensia si cel cu violul, au dat mana cu Joe Elliott pentru un turneu american cu 40 de concerte. Daca vreti sa stiti ce inseamna un concert Poison in S.U.A., luati un concert al trupei voastre preferate de metal si inmultiti numarul spectatorilor cu multiplii lui 2, in functie de caz. E vorba de bani, ca de schimbarea parerilor nu poate fi vorba, in ciuda celor spuse de Rikki Rockett mai jos:

Folks keep askin' me, "Are you really touring with Def Leppard this summer?" The answer is, Yes! Not only that, Cheap Trick is on the bill as well! Now, some of you are wondering things like, "I thought Poison and Joe Elliot hated each other?" Well, not at all. Bret, Joe and Myself got a little carried away last summer takin' the piss outta each other. The fact is, I think there is a real mutual respect between us. After all, both of our bands have withstood the test of time. Life is short, let's get rocked!

Asta imi place in mod deosebit: I think there is a real mutual respect between us. De aceea nu a invatat nici acum cum se scrie Joe Elliott. Mi-e greata si nu cred ca e de la fiere!

P.S. Stand - o piesa mare pe care Bret Michaels si Rikki Rockett au avut norocul sa o cante. Din pacate, nu pe acest blog.

De la 3 la 13 lei

In seara de 06.02.2009, eu si Sitalce am decis ca a venit momentul sa incepem activitatea concertistica pe acest an. Cam devreme, ce-i drept, dar era vorba de lansarea albumului Panikon al trupei Grimus, album care a fost pe locul 1 in topul meu, sectiunea muzica romaneasca, mai corect, muzicuta romaneasca. Locul lansarii - clubul Jazz Pod 16, pe unde nu am mai calcat de la Romania - Italia, de la Europenele din 2000. S-au schimbat cam multe pe acolo in ultimii ani, incepand cu intrarea, care era pe cealalta parte a podului. Dupa ce am gasit usa potrivita, am intrat in club si ne-am lovit de vreo 30 de pustani insirati pe scaune, in timp ce noi doi eram alineati pe culoar. Dupa un minut, un tip si-a inceput drumul pe la mese cu niste bratari in mana, mormaind scurt: "3 lei." Ma mir ca nu ne-a venit noua ideea asta inainte.
"3 lei?", intreb eu, uitandu-ma mirat la Sitalce. "Astia cred ca isi bat joc de noi. Ce pot sa cante astia de 3 lei? Pana si benzina pana aici m-a costat mai mult. Hai dincolo ca e mai scump!"
Dincolo insemna Setup, unde cantau cei de la Kumm. Zis si facut. Ii lasam pe copiii de la Grimus sa-si continue probele de sunet, imi recuperez masina din Piata Unirii si demarez in tromba spre Setup, unde, conform fituicilor gratuite, artistii trebuiau sa inceapa treaba pe la 21:30. Am parcat la dracu' in praznic, la sfatul lui Sitalce, am intrat in club la 21:40 si am mers sa ne luam bratarile. La intrare, doua fete de care nu puteai sa treci fara 13 lei. Una taia bilete, alta punea bratari. Ma intorc catre Sitalce:
"Man, asa mai merge. Stii ca lucrurile ieftine sunt de proasta calitate."
"Si la muzica?"
"Mai ales la muzica."
Intram in sala. Alta viata. Loc cat vedeai cu ochii, bautura ieftina si canapele libere. Faza cu bautura n-am verificat-o. Sitalce a platit tot. Ne-am trantit pe o canapea si am asteptat ca artistii sa urce pe scena. Ce nu stiam noi era ca artistii urmau sa urce pe scena la ora 23. Am avut timp sa vorbim vrute si nevrute. Despre fotbal, muzica si filme. Am pierdut multe minute incercand sa intelegem de ce oameni cu scaun la cap prefera The Reader in loc de Revolutionary Road. Probabil explicatia e undeva intre amintirea placuta a lui Kate Winslet in primul si amintirea neplacuta a partidelor de sex (da, de durata e vorba) din al doilea. In fine.


Dupa cum am spus mai sus, in jurul orei 23, artistii au urcat pe scena si au inceput show-ul de 13 lei. De pe canapele se auzea ca dracu', asa ca ne-am apropiat putin de scena, dar sunetul era cam la fel. Baietii de la Kumm au cantat aproape doua ore. Ce pot sa spun e ca live m-au impresionat mai mult ca pe CD, cu toate ca sunetul a fost cum a fost. Miscarea scenica a artistilor a fost exceptionala. O sa vorbesc despre cei pe care i-am urmarit cu atentie. Baiatul de la saxofon, care mai mult soma pe acolo, se incadra foarte bine in peisaj. Se unduia usor cu saxofonul in mana, batea din palme ca un oligofren si, cateodata, canta furios la muzicuta, moment in care isi aseza cu grija saxofonul. Ce sa mai zic, m-a impresionat si cred ca ar trebui pastrat in trupa si in cazul in Oigan va renunta la saxofon. Si vocalul s-a miscat bine, desi parea destul de plapand. Chiar daca are un look studiat, nu m-a deranjat deloc. Miscarile lui de pe scena mi-au adus aminte de Sean Penn in Milk, de Tudor Chirila si, vreo cateva minute, de Liam Gallagher. Sfatul meu pentru el e sa lucreze mai mult la miscarile pe un picior. Ultimul pe care l-am urmarit, dar cel mai important, a fost Eugen Nutescu, zis si Oigan, denumit de Exty chitaristul dobitoc cu basca, pe care il puteti vedea in toata splendoarea sa in prima poza. Omul este un adevarat fenomen. In tricou negru din primul minut, cu basca in cap care ii completa tinuta impunatoare, Oigan s-a miscat tot concertul pe ritmurile muzicii. Basca a avut cozorocul in fata cam tot timpul, l-a miscat intr-o parte si alta ca rapperi pe la mijlocul show-ului si l-a pus la spate la bis. Cand a cantat la microfon, jocul scenic a inclus si miscari lubrice inainte-inapoi, probabil pentru a-si mentine conditia fizica la cote ridicate. La toate acestea, mimica fetei a jucat un rol hotarator. Figura pe care o dezvolta cand se apropia de microfon, rictusurile, pana si clipirile din ochi erau mijloace de comunicare nonverbala care te duceau cu gandul la aroganta. Prestatia lui a primit cea mai mare nota din partea mea: nota 9. Pentru 10 trebuia sa faca si faza cu chitara dupa gat. Obligatoriu de vazut intr-o viata de om.
Cu toate ca sunetul m-a obstructionat pe toata durata concertului, am reusit sa distig multe piese Kumm. Publicul a fost destul de apatic, dar asta nu e un lucru nou pentru Timisoara. Spre final, am observat ca in fata scenei a inceput forfota. Dupa un minut mi-am dat seama care era motivul: 1000 de chipuri. De la 1000 de chipuri pana la bis, atitudinea publicului s-a schimbat, incat am ajuns sa ma intreb de ce trupe cu un singur hit nu canta hitul de cel putin trei ori intr-un concert: la inceput, la mijloc si la final. Asa ar fi mai usor si pentru ei, si pentru public.
Dupa terminarea show-ului, in drum spre masina, ne-am intrebat oare cum ar fi fost la Grimus, desi eram foarte multumiti de prestatia celor de la Kumm. Singurul lucru util pe care l-a adus seara de 06.02.2009 a fost ca am aflat care e diferenta dintre Kumm si Grimus: 10 lei.

John Frusciante - Inside Of Emptiness (2004)

In seara asta am avut nervi. Dar ce nervi? Mari de tot. Nu are rost sa spun cine mi i-a provocat si nici sa ofer explicatii suplimentare. Pur si simplu, nu are legatura cu blogul. Am cautat cea mai simpla rezolvare posibila in contextul dat. Nici contextul nu e prea important. Rezolvarea - un album cap - coada. Dar nervii sunt de mai multe feluri. Rezolvarile, la fel. Am inceput cu Fucked Up si am continuat cu Gallows. Dupa zece minute mi s-a facut greata. Nu ca Fucked Up sau Gallows nu ar canta bine. Totul tinea de context si nervi. Rezolvarea a venit de la surpriza lunii ianuarie, John Frusciante. Inside Of Emptiness, voce in mare parte falsetto, chitara magica, tobe ciudate si o atmosfera care se gaseste numai pe albumele solo ale chitaristului de la Red Hot Chili Peppers. Si am uitat de toate, de nervi, de faptul ca, desi era duminica, trebuia sa ma trezesc la ora 8 si de inca ceva, dar nu mai tin minte despre ce era vorba. Tot ce tin minte e ca am gasit raspunsul la o intrebare stupida pe care o mai gasiti prin interviuri: ce album ai lua cu tine daca ai pleca pe o insula pustie? Inside Of Emptiness, chiar daca ar trebui sa iau si nervii pentru a ma bucura de fiecare ascultare.

Scratches



Emptiness

Thunder se desfiinteaza

A doua oara. Era inevitabil. Albumul Bang, aparut anul trecut, ne-a demonstrat ca nu prea mai au mare lucru de spus. O decizie inteleapta. Sper sa fie definitiva. In urma lor raman o piesa geniala, River Of Pain (Behind Closed Doors, 1995), un mare hit, Love Walked In (Back Street Symphony, 1990), si o multime de alte melodii foarte bune pe care le puteti gasi pe fiecare dintre cele noua albume de studio. Acesta este comunicatul oficial:

Dear All

As we enter Thunder's 20th anniversary year, we've found ourselves becoming increasingly busy with our various activities outside of the band, and we've come to the conclusion that there are simply not enough hours in the day to fit it all in. Having discussed it at length, we've decided that this is a fitting time for us to hitch up our wagons and ride into the sunset. We've therefore decided to give you advance notice that we intend to cease all recording and touring activity, as of the summer of 2009.

In practical terms, this means that we will cease to be a band as of the summer, but until then it will be more or less business as usual. The 2008 Xmas Show CDs will be released as promised, and the previously announced shows in Europe (February) and Japan (April) will go ahead as planned. We will use these shows, as well as any festival slots we can secure, to make the most of the time left, and say our goodbyes to you.

With that in mind, despite only touring a couple of months ago, we couldn't make our exit without saying goodbye to UK fans, so we've arranged a final UK tour, which will take place in early July. The dates are as follows:-

03/07 - Manchester Academy
04/07 - Sheffield City Hall
05/07 - Cambridge Corn Exchange
07/07 - Newcastle City Hall
08/07 - Nottingham Rock City
10/07 - Wolverhampton Civic Hall
11/07 - London Shepherds Bush Empire

Tickets will be on sale as of Friday 30th January.

We've played loads of fantastic shows over the last 20 years, but we want all the shows between now and when we go to be the best we've ever done. We really hope you'll want to be there to help us to do that.

Thanks

Thunder

IDOL si nu prea

Doamnelor si domnilor, dupa lupte seculare cu talharii virtuali, cei de la Trooper, regii cock-rockului romanesc, au pus piciorul in prag si au ales ei trupele care vor canta in deschidere la concertul de lansare a noului album pozitiv: L.O.S.T. si IDOL. Nu ati auzit de IDOL? Conform paginii oficiale de MySpace, "IDOL inseamna o trupa de fete care canta rock". Cine il cunoaste pe Balaurul stie ca un proiect de genul IDOL reprezinta visul umed al guitar god-ului mioritic de mai mult timp: cinci gagici care canta rock, dar care habar nu au de muzica si un Adrian Ordean cu biberon care face jocurile pe la spatele lor. Dupa parerea reputatei muziciene Andreea, fosta Ardeica, fosta studenta la instrument a guitar god-ului mioritic, IDOL ar fi un fel de Candy care canta "jucarii d-astea de gradinita, pop-rock, ca sa nu mai zic de versuri". Jucarii compuse de guitar god, sa ne intelegem. Dupa ce am ascultat piesa Nu te voi ierta, tind sa ii dau dreptate Balaurului. IDOL nu e Candy, IDOL e A.S.I.A. Electric. Sa ne intelegem din nou, prin acest articol nu contest dreptul titanilor de la Targoviste de a-si alege trupele care sa le cante in deschidere, dupa cum nu ma intereseaza nici ce fel de relatii profesionale sau extraprofesionale sunt intre titanii de la Targoviste, ma rog, unii dintre ei, si compenentele trupei IDOL. Ceea ce ar trebui sa le reproseze toata lumea ar fi mascarada de concurs pe care au organizat-o, pentru ca se stia ca jocurile sunt facute pentru IDOL, incompetenta de care au dat dovada si subiectivismul in alegerea trupei de deschidere, pentru ca, sa fim seriosi, pentru orice om care nu are probleme cu urechea, IDOL ar fi fost cam penultima optiune dintre trupele care au participat la concurs. Pana la urma, titanii de la Targoviste, care, prin vocea liderului neoficial, isi asumau rolul de salvatori ai undergroundului romanesc cu acest concurs, au sfarsit prin a-si bate joc de trupele participante si a le servi vechea lectie a indiferentei: nimic nu e gratis. Fara doar si poate, si aceasta actiune se inscrie in goana dupa publicitate a trupei Trooper care ar putea fi intitulata, dupa un vers din Uzzi, "ne pasa, cand, de fapt, ne doare in pula", alaturi de episoadele 2 centi la TVR si tricouri pentru sinistrati. Ca tot am ajuns la prohab, sunt de acord ca nu tot ce se urca pe scena trebuie sa aiba cocosel, dar sa nu uitam ca o veche vorba spune ca respectivul cocosel nu stie carte, asa ca nu ar trebui pus sa aleaga cand vine vorba de muzica.

Despre metalul romanesc numai de bine

Dupa 14 luni de liniste si seceta, trupa Deviant, care in tot acest timp a ramas sticky pe forumul Metalfan, si-a reluat activitatea, dupa cum ne informeaza forumul Metalhead. De acum si pana la viitoarea destramare, debandada va fi cuvantul de ordine care va caracteriza activitatea acestei trupe premiante, dar daca o sa-l intrebati pe Tase, o sa va spuna ca si starea de haos are o anumita coerenta in desfasurarea sa. Bafta, baieti! Sa vina ploaia cu cacat! Astept cu viu interes albumul de debut Dual Soul Dialogue - The Best Of Deviant.

Cunoscutul desenator Costin Chioreanu, zis si 13, canta la chitara bass in H8, dupa ce acum doi ani a facut pe bocitoarea la lansarea albumului Nimic nou, care trebuia sa insemne si sfarsitul trupei. Maestre, daca ai o urma de bun simt in tine, ar trebui sa le ceri celor de la Metalfan sa stearga recenzia aia rusinoasa.

Trupa Trooper, bastionul cock rockului romanesc, a terminat inregistrarile la noul album. Cica Balaurul, chitaristul trupei, zis si Aurelian Dinca, s-a izolat trei zile in studio, dupa cum ne informeaza Metalhead, si a cautat tonuri pentru fiecare instrument in parte, s-a jucat cu compresoare si equalisere, pana cand toate piesele au sunat asa cum trebuie. Dupa trei zile, epuizat, cu barba nerasa si o fata de plapuma, Balaurul a iesit fericit din studio ca dupa o constipatie, cu rezultatul in maini: "Gata, avem albumul!" La fel ca in cazul Deviant, astept cu viu interes acest album care va zdruncina scena muzicala romaneasca. Inainte de a intra in studio, Balaurul a publicat un editorial in care a intentionat sa dea plame celor care nu aprecieaza albumul Death Magnetic. In primul rand, tin sa-l felicit pentru curajul de a semna articolele, dupa ce mult timp a dictat pe messenger editoriale sau a trimis anonime. Nu are rost sa cititi tot ce a insirat Balaurul acolo, mai ales ca a folosit si un vocabular de mahala. Va spun eu. In stilul lui caracteristic, Balaurul recurge la tot felul de siretlicuri pentru a ne aduce pana la urma la ceea ce-l doare pe el, adica Trooper. Cu alte cuvinte, vrea sa intelegem ca Metallica nu mai compune ca pe Master Of Puppets, Trooper nu mai compune ca pe Trooper I, oamenii urasc Metalllica dupa 17 ani de muzica de cacat, oamenii urasc Trooper dupa 6 ani de muzica de cacat, se scrie rau despre Metallica pentru ca ne-a tradat atatia ani, se scrie rau despre Trooper pentru ca a tradat Iron Maiden atatia ani, cei care vor da de pamant cu ultimul album Metallica nu pot face diferenta intre sunetul de la sonerie si cel de la buda cand se trage apa ... Stati putin, asa va suna viitorul album Trooper? "Ascultati discul voi insiva, nu plecati urechea la unii sau la altii (valabil pentru orice disc)." Lemnul pluteste, Pamantul se invarte in jurul Soarelui, oamenii sunt diferiti si muzicienii fac muzica, nu ii ataca pervers pe cei care ii critica si nu cer oamenilor sa le acorde circumstante atenuante. Ceea ce face Balaurul se numeste incercare de discreditare in doi pasi. In final, nu pot sa nu remarc slaba reactie a fortelor conservatoare, cu multe trimiteri la latrina, la recenzia de exceptie a lui Radu Moceanu la Death Magnetic.

America loves Poison - Part 2

Va dati seama ca presa americana nu putea rata un subiect asa de important ca asa-zisul succes inregistrat de Sebastian Bach pe spinarea trupei Poison si a incercat sa afle parerea celeilalte parti despre o declaratie data de marele blond acum vreo 9 ani, prin care se delimita de valul hair metal: Skid Row fans are not Poison fans. Cum Rikki Rockett si Bret Michaels erau ocupati cu Joe Elliott, Bobby Dall a fost pus in fata acestei rascoliri a unui trecut pe care Sebastian Bach il vrea uitat. Spre surprinderea multora, raspunsul lui Bobby Dall a fost plin de bun simt:

I'm not the one eating my words. I have no animosity myself; I never did. Sebastian obviously did at one point. He's had to eat a little bit of crow. That's his issue to deal with, not mine. I wish him well. When it was convenient for him to say the things he wanted to say, he said that. Now he's opening for my band. So be it.

Acum intelegeti de ce i se spune Sebitchian lui Sebastian Bach. Sper sa ajunga si Joe Elliott in situatia lui. Daca nu puteti sa va explicati cum de cei de la Poison inca reusesc sa umple stadioane, mai jos aveti cel mai bun exemplu. Vorba lui Kid Rock: If it's real, you'll feel it!

America loves Poison

Nu ma mai pot opri din ras dupa ce am citit declaratia lui Sebastian Bach despre participarea sa la Live, Raw and Uncut Tour:

Ten years ago I wouldn't have done it, because every interview I ever did it was, 'NIRVANA's here, it's over for POISON and SKID ROW.' I was having a tough enough time defending my band and myself, I didn't need to defend 100 other bands that I had nothing to do with. But that's a long time ago. I'll tell you one thing, America loves POISON with SEBASTIAN BACH. We are selling more tickets than the Rockstar Mayhem Tour with SLIPKNOT and DISTURBED. We're bigger.

In cazul in care nu stiati, Sebastian Bach a cantat in deschidere in turneul legendei hair metalului Poison. Declaratia lui Bach mi-a amintit de urmatorul banc:

Soarecele si elefantul traversau un pod. La un moment dat soarecele ii spune elefantului:
-Auzi ce misto tropaim noi doi!

Joe Elliott vs Poison (ep. 3)

And so, for your entertainment, here is another one of Joe's responses.....!

"Whoah boys, slow down!!!

"Well, Bret has a point, we DID lip-synch on Dancing With The Stars…..absolutely…..a show they'd love to be on no doubt! But it was two-fold. One, the nature of the show didn't lean towards a full live performance, too many restrictions, so we lip synched - the way ALL artists do when they shoot videos (and the same as we did on American Bandstand 25 years ago, and every time we did Top Of The Pops, dozens of times, so to us Englishmen, it's no big deal). Two, I had a severe respritory infection, as highlighted by my croaking through the (absolutely 100% live!) Ellen Show performance the day before! My throat doctor (Dr. Sugarman, possibly Brett's doctor too!) advised me NOT to sing for a week, but these shows were all on the week our new album was released, so canceling wasn't an option…..hence my rather again croaky performance on Live With Jimmy Kimmel the next night!

"I was simply making the following simple point when I said a lot of those Hollywood bands weren't "real" (or whatever I said)….. I was born Joseph Elliott, Sav was born Richard Savage, Rick was born Richard Allen, Phil was born Philip Collen, Viv was born Vivian Campbell, and oh, Steve was born Stephen Clark. I don't think anyone in Poison uses their real name, do they? And I could name hundreds of others who don't, but Poison came to mind because I was asked about them! It's nothing personal, it was just an answer to a question.

"As for being "crucified" for lip synching, one DJ on KLOS doesn't worry me, however, a top 5 entry in the Billboard album chart the week after and very healthy ticket sales seems to lean towards the fact that most of our fans knew that I was sick and that I "took one for the team" as it were. Calm down boys, you've heard worse, no?!

"Hey…..Rikki implies we're miming on tour?! HA!!! Well, he's welcome to come see us anytime he wants… Obviously not used to hearing a good band very often then is he?? :)

"Also, glitter rock may well have been re-christened in the 80's by er, someone in Hollywood, but trust me, I WAS THERE in 1972 in the UK, when Bowie, Bolan, Slade, Sweet etc….. Ruled with GLAM ROCK! Check out some old mags and you'll see for yourself. I'm no historian, just a big fan, but sorry Rikki (excuse me if I've spelled that wrong though!), you're wrong here mate….very wrong! As you might say yourself, chill dude, just shootin' the shit…..!

"PS: Rikki -- John Lennon is dead, in case no one told you….. And 'Elliott' is spelled with 2 'T's….."

Se pare ca Joe Elliott (eu i-am scris corect numele data trecuta, cand am verificat si pe site-ul oficial) vrea sa continue acest razboi al declaratiilor si sa devina din ce in ce mai penibil. Recunoaste ca a facut playback, dar a avut doua motive intemeiate: in primul rand, natura show-ului nu permitea o cantare live; in al doilea rand, Joe avea o problema medicala care nu i-ar fi permis sa cante live la adevarata sa capacitate. Explicatiile lui Joe ne pun si mai mult in incurcatura. Care dintre cele doua motive a avut prioritate: natura show-ului sau problema medicala?
De asemenea, Joe sustine ca a atacat trupele Poison si Mötley Crüe pentru ca membrii lor nu-si folosesc numele reale. Cu alte cuvinte, de acum trebuie sa verificam daca numele oamenilor care canta in trupele noastre preferate corespund cu cele inscrise in certificatele lor de nastere, pentru a avea o imagine "reala" asupra valorii lor muzicale. Dar cu "substanta" cum ramane?

P.S. Tocmai am aflat ca pe card-ul lui Jon Bon Jovi apare numele John Bongiovi. Oare se pune? Axl Rose e William Bruce Rose, Alice Cooper e Vincent Furnier, Nikki Sixx e Frank Carlton Serafino Feranna, Kid Rock e Robert James Richie, Jack White e John Anthony Gillis. Vai, la Trooper nici nu ma mai gandesc! Cautarile nu se opresc aici. Va dati seama ce schimbari vor fi prin topurile mele.

Talk Dirty To Me

Dupa ce si-a dat seama ca in 30 de ani nu a produs decat un singur album valabil, Vault: Def Leppard Greatest Hits (1980-1995), Joe Elliott s-a trezit dintr-o data destept si a iesit la atac impotriva glam metalului american. Inainte de asta, s-a pus in genunchi in fata vedetei country Tim McGraw pentru a mai urca un loc in topuri (am auzit ca era gata sa-i faca si pedichiura lui Taylor Swift) si s-a facut prieten cu David Coverdale pentru a prezenta in fata catorva mii de oameni in plus ultimul efort fara substanta al trupei Def Leppard, Songs From The Sparkle Lounge, si a-i da nulitatii de Vivian Campbell sansa sa arunce din nou cu noroi in Whitesnake. Cred ca nici acum nu-si dau seama ca o piesa Whitesnake face cat zece piese Def Leppard. Stiam ca de-a lungul anilor au scos niste albume cam de cacat, insa nu stiam ca si oamenii care canta acolo sunt la fel. Din fericire, Joe Elliott a fost pus la punct mai intai de Bret Michaels, in conferinta de presa de la Sweden Rock Festival:

Well, I didn't hear the comment, but I can say this: all I do is I sit around and play music and do stuff. I know Def Leppard, for some reason, they get a kick out of wanting to knock every band. My thing in life is not about knocking any music. I mean, obviously, I'm saying this for Poison, we have not sold out, and continuously, for 20 years every arena because we care about just our appearance. The music comes first. You've gotta like 'Talk Dirty to Me' and 'Nothing but a Good Time'. And if I'm gonna go out on stage and put on a good show and play. First of all, that band shouldn't be knocking anyone about their music since they just did a show called 'Dancing with the Stars' in the U.S. and they got crucified because they fucking lip-synched the entire show, so before they bust anyone's balls, I've never lip-synched a fucking thing in my life — ever! That's what makes it so funny for me, because why would you wanna bust anyone's balls? It's all of us trying to make music and do it together, and I think if you crucify somebody, it's like the pot calling the kettle black. But I have nothing against them — I like their music, and I'm sorry they feel that way. I don't wanna put Hanoi Rocks down — I know a couple of their songs, and they're really good music — but I think Poison, when you see tonight when we play, there's nothing… You walk around our stage — there's nothing behind. Everyone's out there singing and playing. For better or for worse, it's all real.

Si mai apoi de Rikki Rockett, pe pagina sa de MySpace:

I know, it's kinda old news at this point, but I must say a few words about Joe Elliot (Def Leppard) talkin' some smack about Poison and Motley. Mainly because he is continuing to talk smack in other interviews as well.

Some of Joe's commets >They (Motley Crue and Poison) didn't have any substance musically, I don't think, in comparison to us, so we didn't feel we needed to do it. Bands that do that are doing it to cover up the fact that there is no substance in their music.< ( More can be found at: http://www.roadrunnerrecords.com/blabbermouth.net/news.aspx?mode=Article&newsitemID=100855 )

Now, I'm sure Motley can defend themselves, so I'll leave that alone and Bret did cover it rather well. However, I was talkin' with some friends last night and we were shaking our heads wondering when Joe became a rock historian. Well, Joe, when did ya? Do you think saying bad things about another band makes people like your band more? Oh, no. Can't be it. Let me guess, "You were JUST being honest." Look, I have always enjoyed Def Leppard. But, as of late that pre-programmed, Mutt Lang live record you guys are doing out there on tour is anything but "substance". JUST being honest.

Joe! I'd be hurt if this were coming from John Lennon. Listen up, you are not quite that important there fella! Ya know, just like you I put my pants on one leg at a time, but when I put mine on Joe, they are cooler than yours! But, does it really matter? So it takes about 1 minute and 45 seconds to put on eyeliner. I suppose during that same time you were writing the next "Imagine". In the words of the great Aerosmith, "Get a grip!" Oh, and by the way, just to add to your royal information pool of rock history, Sir Joe, in the 70's it was "Glitter Rock", in the 80's it was Glam Rock.

Retrospectiva

Mötley Crüe a ratat din nou locul 1 in Billboard, pe care nu l-a mai atins din 1989, de la Dr. Feelgood, multumindu-se cu locul 4 si circa 99.000 de exemplare vandute in prima saptamana.

De ceva timp, Duff McKagan si Matt Sorum tot vorbesc pe la colturi de o posibila reunire a formulei Guns N' Roses cu cei trei crai din Velvet Revolver. Daca ar fi barbat, Axl Rose si-ar pune managerul sa le trimita prin email acelasi raspuns pe care l-a primit si Tracii Guns acum doi ani, cand se declara pregatit sa preia postul de chitarist in Guns N' Roses: Oh that gave Axl a great laugh.

Nimic despre unele declaratii ale lui Joe Elliott (Def Leppard), care nu mai stie pe cine sa pupe in fund pentru a atinge mai mult de locul 5 in Billboard cu Songs From The Sparkle Lounge. Reb Beach ar putea sa-i raspunda pe scena in fiecare seara, dar sunt sigur ca Joe nu ar pricepe mare lucru.

Andi de la Taine a lasat un comentariu la postul Live ... sub duş.

Bula saptamanii - Goss (Metalfan) la Blaze Bayley - The Man Who Would Not Die: Albumul incepe in forta, cu un riff care era cat pe ce sa ma arunce de pe scaun.

Intre timp a aparut videclipul piesei They Say a trupei Scars On Broadway:

Hits For The Summer

Blind Melon - Blind Melon
Blind Melon - Soup
Blind Melon - For My Friends
Brigade - Come Morning We Fight
Disturbed - Indestructible
Frank Turner - Love Ire & Song
Gavin Rossdale - Wanderlust
Glenn Hughes - F.U.N.K.
Guns N' Roses - Chinese Democracy (varianta 18.06.2008)
James Otto - Sunset Man
Johnny Solinger - Johnny Solinger
Kip Winger - From The Moon To The Sun
Mötley Crüe - Saints Of Los Angeles
Opeth - Watershed
The Black Crowes - Warpaint
The Offspring - Rise And Fall, Rage And Grace
Weezer - Weezer (The Red Album)

Acestea sunt albumele pe care le voi asculta in urmatoarele sapte zile. Gata, plec in vacanta! Feriti-va de site-urile romanesti de metal, de majoritatea albumelor care au note mari pe acolo si mai ales de o calamitate poetry metal numita The Human Saga. Ascultati piesele Vengeance Is Mine, de pe viitorul album Alice Cooper, Along Came A Spider, si Unleash, de pe viitorul album Soulfly, Conquer, descarcati gratuit albumul Dark Days, din 2001, al trupei lui Duff McKagan, Loaded, si nu uitati ca mai avem cateva zile pana la aparitia albumului de debut Scars On Broadway.

Nu (mai) conteaza

Trooper a apărut duminică, 15 iunie 2008, în emisiunea "Duminica în familie", de pe Antena 1. Piesa "Nu mai contează" a ridicat pur şi simplu publicul în picioare. S-a scandat Trooper, iar Mihaela Rădulescu i-a invitat din nou în emisiune în toamnă, cu prilejul lansării noului lor album, nu înainte de a promite că va veni la rândul ei la lansare. Mai multe, urmând acest link. (www.trooper.ro)

Se pare ca baietii sunt lipsiti de bun simt. Sa spunem adevarul. S-a facut playback. Niste aplaudaci platiti au facut ce li s-a spus: s-au ridicat in picioare la final, au aplaudat si au scandat Trooper. Mihaela Radulescu a spus ca s-a chinuit de foarte mult timp sa-i aduca in emisiune, desi se stie ca membrii Trooper erau disponibili in aproape fiecare duminica din ultimul an. Mihaela Radulescu a vorbit atat de frumos despre Trooper, incat toate lumea se astepta sa apara cercul cu P in coltul ecranului. Mihaela Radulescu a promis ca va veni la lansare, desi toata lumea stie ca nu va face acest lucru. Mihaela Radulescu se declara foarte fericita ca a primit box-setul cu amintiri si ca are toate albumele Trooper, desi toata lumea stie ca nu le va asculta niciodata. Cei din spatele camerelor l-au comparat pe Alin Dinca cu Maria Dragomiroiu.
Oare cine crede varianta: "noi am stat cu mainile in san, cei de la Iron Maiden ne-au ales sa cantam in deschiderea lor"? Oare de ce Balaurul nu a anuntat pe forumuri aparitia la Duminica in familie, avand in vedere ca a facut acest lucru cand a fost vorba de Tonomatul de pe 2 si Jurnal cultural?

Trooper la Duminica în familie

Doamnelor si domnilor, moment important pentru cock rockul romanesc: Trooper la Duminica în familie!

Duminică, 15.06.2008, Trooper se vor afla în studiourile emisiunii "Duminica în familie" la Antena 1. Informaţii despre emisiune găsiţi la adresa: http://www.antena1.ro/index.php?page=show&id=8.

Comunicatul postat pe site-ul trupei Trooper nu ne lamureste pe deplin care va fi rolul acestei legende a muzicii (ne)comerciale din Romania in studiourile emisiunii Duminica în familie. Exista posibilitatea ca membrii trupei Trooper sa ocupe loc in sectorul aplaudacilor si sa astepte smeriti momentul in care vreo camera le va da sansa de a trai cateva secunde de glorie la o emisiune cu mare audienta in randul gospodinelor. In cel mai fericit caz, exista posibilitatea ca poetul karatist Alin Dinca sa-si roteasca podoaba capilara de jumatate de metru pentru cinci minute de playback la Ratacit pe drumul vietii, in acelasi platou in care au prestat si idolii sai, legendele de la Iris si Andreea Banica, moment in care ratingul Pro TV si TVR va intregistra o crestere simtitoare si verificabila, indiferent de emisiune. In mod cert aparitia la Duminica in familie in oricare dintre variantele de mai sus va avea un rol hotarator pentru cariera trupei Trooper, poate mai important decat deschiderea pentru Iron Maiden, semnalata si de revista Story. Acum cand Surprize, surprize nu mai exista, cand Teo nu mai e la Pro TV, Duminica in familie si Happy Hour au ramas singurele motive pentru care merita sa te apuci de rock. Celelalte, Tonomatul de pe 2, Jurnalul cultural, sunt cantitati neglijabile. Eu cred ca nu e cazul sa fim invidosi pe acest succes remarcabil al bastionului cock rockului romanesc. In semn de solidaritate metalica, va propun sa urmati exemplul meu si sa utilizati toate mijloacele de comunicare de care dispuneti pentru a anunta cat mai multa lume despre aceasta aparitie de mare insemnatate de care metalul romanesc nu a mai avut parte de la Intalnirea de la miezul noptii incoace. Din pacate, din cauza agendei destul de incarcate, nu cred ca voi putea viziona aceasta emisiune, asa ca ii rog pe cei care au posibilitatea sa fie prezenti in fata televizorului sa ma ajute sa rezolv dilema rolului trupei Trooper la Duminica in familie. Nu vreau sa ajung sa intreb vecinele.

Byron - Timisoara, 21.05.2008 (cronica de concert)

First rock star in the club

Viata muzicala a lui Chris Cornell se apropie de sfarsit. Dupa excelentul album solo Euphoria Morning, Chris Cornell a fost tinut in viata, in ultimii ani, de fostii componenti Rage Against The Machine, Tom Morello, Tim Commerford and Brad Wilk. Conform declaratiilor lui Tom Morello, ultimul Audioslave, Revelations, a fost primul album realizat de Chris Cornell fara aportul vechilor sai prieteni, tutunul, alcoolul si drogurile. Simtindu-se reabilitat din acest punct de vedere, anul trecut, artistul a considerat ca a sosit momentul sa dea o forma concreta unor idei muzicale care i-au fost inabusite cat a cantat in Audioslave, chiar cu propria declaratie ca nu este capabil sa compuna cand nu are mintea limpede. Rezultatul s-a numit Carry On si va ramane in memoria fanilor prin piesa lui Michael Jackson, Billie Jean. Pentru a depasi acest impas muzical, Chris Cornell l-a ales ca producator pentru cel de-al treilea album solo pe marele Timbaland, care a lucrat, printre altii, cu Justin Timberlake, Missy Elliott, Pussycat Dolls sau Snoop Dogg. Timbaland s-a declarat foarte multumit de colaborarea cu Cornell si spune ca viitorul album solo al acestuia este cea mai buna treaba pe care a facut-o in intreaga sa cariera de producator. Formalitatile de completare a certificatului de deces muzical al artistului Chris Cornell sunt aproape finalizate. Singura necunoscuta ramane, deocamdata, fatidica data a aparitiei albumului, care va fi inscrisa pe certificat. Sa ne amintim de vremurile lui bune:

Glenn Hughes - First Underground Nuclear Kitchen

Pe pagina de MySpace a lui Glenn Hughes puteti asculta piesa Love Communion, de pe viitorul album al artistului, F.U.N.K. (First Underground Nuclear Kitchen). Glenn Hughes continua colaborarea de succes cu bateristul trupei Red Hot Chili Peppers, Chad Smith. Alaturi de acestia ii gasim pe Luis Maldonado la chitara si pe Anders Olinder la keyboards, in timp ce JJ Marsh e scos din schema, avand statutul de invitat pe doua piese. F.U.N.K. va aparea la doi ani distanta de fabulosul Music For The Divine si Glenn Hughes e la fel de plin de entuziasm ca de obicei:

It is a roots album, it is a true account of my musical heritage but also fearless and multi-dimensional. The beauty of makin' music, for me, is to have a vast blank canvas. To completely open myself up to the universe and the spirits, that these days, live with me day and night. I am no longer in fear of the dark, or what lurks behind door number 13. The songs on my new album were written in, and around my Los Angeles home, sometimes in semi-consciousness... sometimes, in a dreamstate, sometimes fully alert, as I was in full jog down by the harbour... these new songs are a true vindication. And realization, of the gift of a serene life, one day at a time.

Si despre Love Communion, primul single de pe F.U.N.K., Glenn Hughes are vorbe mari:

It’s a beautiful song and signals what kind of record F U N K is all about, I’m ever so proud of this record. I wanted to make a record that I can live with for the next 20 years, a record that is timeless. If you’re going to buy one Glenn Hughes record or if you’ve never heard of Glenn Hughes before, this is the one to jump on board with.

N-as prea crede asta, dar sa respectam opiniile artistului. Fragmente din piesele Crave, First Underground Nuclear Kitchen si Satellite se pot asculta aici.

Acum urmeaza bomba: Glenn Hughes vine in Romania!
Jun 3 2008 12:00P Piata Mare (main Town Square) [RO] Sibiu

Johnny Solinger, noul Bret Michaels

Dupa ce a introdus pe Revolutions Per Minute piesa You Lie, Johnny Solinger isi incearca norocul in genul country. In cazul in care nu stiti, Johnny Solinger e omul care contribuie din plin, alaturi alti responsabili al caror nume nu merita mentionat pe acest blog, la daramarea unui nume care a facut istorie: Skid Row. Johnny spune ca aplecarea sa tardiva spre country ar trebui cautata in originile sale texane, insa eu il banuiesc ca e un fan ascuns al cock-rockerului diabetic Bret Michaels, care a revenit la sentimente mai bune, adica party rock songs, dupa incercarea semi-country numita Freedom Of Sound. Sunt sigur ca o sa ma acuzati ca l-am cautat cu lupa pe Johnny Solinger ca sa va vorbesc din nou de Bret Michaels, asa ca nu o sa ratez prilejul de a va recomanda albumele A Letter From Death Row, Songs Of Life, cu mesajul "don't worry, there's no sugar", precum si Native Tongue, facut cu Poison. Daca sunteti interesati de ultimele eforturi pe taramul country ale lui Johnny Solinger, puteti sa accesati pagina lui de MySpace, unde veti gasi piesa To Well To Go To Work, de pe viitorul sau album solo, desi ar merge mai bine piesa de mai jos: