Sunday, May 31, 2009

Kumm - Morsa (Single)

Morsa este primul single de pe viitorul album al trupei Kumm. Este prima piesa in limba romana a grupului, dupa 7 ani. Despre viitorul album nu se stiu prea multe lucruri. Se pare ca baietii se pregatesc intens pentru inregistrarea acestuia, dupa cum ne informeaza site-ul Metalhead.



Saturday, May 30, 2009

Despre Nicu, biciclete si arta stradala


Do you know the enemy? Do you know your enemy? Well, gotta know the enemy, wah hey! M-am trezit brusc din somn. Suna telefonul. Era noua mea sonerie. Sitalce la telefon: "Man, Nicu Alifantis, in fata la Carturesti, pe Mercy!" M-am imbracat mai repede ca la armata si am sarit in masina, hotarat sa depasesc recordul de 14 minute pana in Piata Unirii. Am facut vreo 25 de minute. Nu vrea sa ma justific, am prins 135 de km/h, dar n-a mers mai mult ca am dat de penultima bariera, am prins o Dacie amarata pe o portiune de 2 km si un marfar la ultima bariera. In aceste conditii, am ratat primele 10 minute din recitalul maestrului.
Nicu Alifantis a cantat in cadrul Festivalului Street Delivery Timisoara 2009 sau Festivalul artei stradale, cum scria pe o hartie lipita pe un zid. Nu stiu ce vrea festivalul asta de la noi, dar de la inceput nu l-am vazut cu ochi buni, pentru ca a ocupat vreo 50 de m de drum pe care se puteau parca masinile. Pentru mine, orice obiect care ocupa partile laterale ale drumului in zona Cetate, cu exceptia autoturismelor, constituie o posibila amenintare. De ani de zile, noi, soferii care ocupam zona intre orele 9 - 17, suntem presati ba de Vighi, care vrea zona pietonala, ba de Administratia Domeniului Public, care vrea sa scoata abonamentele si sa introduca parcare de maxim doua ore, ba de soferii care vor sa parcheze direct in centru, cand au treaba 15 minute in zona, ba de biciclistii cu "verde pentru biciclete", care vor piste in tot orasul. Mai de astia cu festivalul lor aveam nevoie. Festivalului Street Delivery Timisoara 2009 a ocupat zona cu o scena mobila, plasata fix intre doua terase, cu niste usi din lemn cum avea bunica-meu pe vremuri, cu asa-zise opere de arta din lemn, carton si mai stiu eu ce, si, culmea kitsch-ului, cu niste crengi fara pic de frunze pe ele, prinse direct in sosea, nu stiu prin ce modalitate, adica, in mare, niste chestii care sa-i atinga la suflet pe adevaratii intelectuali de substanta.


In prima zi a acestui festival a cantat Nicu Alifantis. Nu va obositi sa cautati programul festivalului pe celelalte zile, ca nu mai e nimic interesant. Sitalce m-a dus direct in fata lui Nicu, printre boxe si oamenii care se agitau cu aparatele foto. N-am rezistat mai mult de 3 minute, pentru ca nu puteam sa discutam si noi ca oamenii in timp ca canta maestrul. Oricum, perioada petrecuta in fata scenei a fost utila, pentru ca l-am vazut de aproape pe maestru, care arata altfel decat il stiam eu. Era imbracat cu un sacou cu emblema, tricou si blugi, avea o barba alba de o saptamana, cum are Busu, era tuns scurt, dar avea o chica de 20 de cm in spate si un cercel in urechea stanga ca Razvan Lucescu. A cantat numai cantece pentru popor si, cum eu fac parte din popor, am recunoscut toate cantecele: Ploaie in luna lui Marte, aia cu dromaderele, aia cu Piata Romana si altele de la care nu va pot da detalii momentan. A cantat-o si pe aia cu "a venit toamna", moment in care am regretat ca am plecat din fata scenei, pentru ca putem sa il trag de picior si sa ii zic: "Maestre, esti in eroare, a venit primavara." A facut si niste scene penibile ca artistii de duzina, cu "Timisoara, te iubesc", "va iubesc pe toti", cand corect era sa spuna "va iubesc pe toti, dar mai intai femeile." Ca nu a bagat-o pe asta cu femeile il inteleg, pentru ca pe o raza de 100 de m nu am vazut nici o femeie buna, dar era ceva normal pentru acest festival. De curiozitate, la finalul recitalului maestrului am ramas pe loc, impreuna cu Sitalce, si am facut un studiu de caz pe aceasta tema. Dupa lungi deliberari, am declarat-o castigatoare pe o blonda, si asta numai pentru ca avea un piercing tare in limba si l-a manevrat cu indemanare printre buze, in fata noastra. In fine, sa revenim la maestru, care m-a dezamagit profund. A cantat corect, dar am simtit lipsa unor instrumentisti langa el si a unui backing vocalist. In buna traditie a artistilor domesticiti in perioada comunista, a cantat numai despre dromadere, ploaie, toamna si iubire, fara a ne spune in mod direct ca are o parere despre ceva, cum ii sta bine unui om cu chitara acustica in mana. Nu am auzit Umbra lui Paunescu, care m-ar fi miscat putin. Poate a cantat-o la inceput, cand eu eram pe drum.
Pana la urma seara nu a fost un dezastru, pentru ca ne-am intalnit cu Lucian Mircu si am mers in Spirit. Lucian Mircu este autorul rubricii de film din TM-24-Fun, coautor al blogului Marele Ecran si unul dintre putinii critici de film agreati pe langa Turnul de Fildes. Am dezbatut o gramada de probleme despre studentie, muzica si film, neimportante pentru cititorii acestui blog. Am aflat, cu stupoare, ca a fost unul dintre oamenii care s-a ocupat de campania "Verde pentru biciclete". Nu stiu daca v-am spus, dar, de o luna, si Sitalce s-a apucat de mers cu bicicleta si din aceasta cauza am ratat concertul Luna Amara din 15 mai. Nu stiu cum se face, dar se umple lumea de biciclisti si toti au ceva cu soferii si parcarile din zona Cetate. Sa nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu biciclistii, dar cel mai bine ar fi sa vina la mine, la sat, unde le pot pune la dispozitie cateva hectare de teren extravilan sa-si faca de cap.

Wednesday, May 27, 2009

DevilDriver - Pray For Villains (New Single)

Dez Fafara preda o noua lectie de metal. Deocamdata, primul single, dar asta nu inseamna ca nu pot sa-i pregatesc un loc pe podium in topul metal pe 2009.

Tuesday, May 26, 2009

Green Day - 21st Century Breakdown


Prin 21st Century Breakdown, cei de la Green Day vor sa continue treaba inceputa cu American Idiot. Intr-un fel, e normal, doar nu era sa cazul sa se intoarca la Dookie, care a avut parte de continuari la vremea lui. Trebuie sa stiti un lucru din start: daca nu v-a placut American Idiot, puteti sa mergeti cu incredere pe mana celor care traiesc in trecut si striga, de mai multi ani, "Green Day is dead!". 21st Century Breakdown este o noua opera rock, impartita in trei acte, Heroes and Cons, Charlatans and Saints si Horseshoes and Handgrenades, si contine aproape 70 de minute de muzica, cam de doua ori mai mult decat faceau cei de la Green Day, pe un album, in anii '90. Daca s-ar fi limitat la 45 de minute, ar fi iesit un album genial, dar, in cazul unei opere rock, povestea dicteaza si impune scaderi de ritm. Daca ascultati punk, 21st Century Breakdown o sa vi se para un album pop. Daca ascultati pop, 21st Century Breakdown o sa vi se para un album punk. Adevarul e pe undeva pe la mijloc, iar faptul ca cei de la Green Day au inceput sa-si vanda albumele cu bonusuri The Who spune multe despre ambitiile lor. Chiar daca la influente apar nume mari ca John Lennon, The Who sau Queen, 21st Century Breakdown, de la momentele cele mai soft pana la cele de punk, nu este altceva decat Green Day. Nu alt Green Day, doar Green Day. Dupa cum am spus, 21st Century Breakdown nu este un album perfect, cateodata am impresia ca e cu jumatate de punct sub American Idiot, altadata am impresia ca este cu jumatate de puncte peste, dar este cel mai bun album pe care Billie Joe Armstrong & Co il puteau scoate in 2009. Nu cred ca se putea face mai mult fara riscul de a fi afectata cursivitatea si nici nu cred ca era nevoie.

De ascultat: Know Your Enemy, Horseshoes and Handgrenades, American Eulogy.

Monday, May 25, 2009

Gallows - London Is The Reason (Video)

Un nou videoclip de pe exceptionalul Grey Britain.

Sunday, May 24, 2009

Crank County Daredevils


Get on your knees
For the kings of sleaze!


Cei de la Crank County Daredevils au semnat un contract cu Gearhead Records si pregatesc un nou album, al treilea din cariera lor dupa senzationalele Kings Of Sleaze (2005) si Livin' In The Red (2006). Trei piese de pe viitorul lor album, Life Under The Blade, Coming Down (It's Such A Bitch) si My Engines Revivin', pot fi ascultate pe pagina lor de MySpace.

Saturday, May 23, 2009

Steadlür - Steadlür


Steadlür e o trupa de hard rock din Atlanta, S.U.A., formata din patru frati pe nume Steadlür, dintre care doi sunt frati de mama si doi sunt frati de cruce cu cei de mama. Artistii au vrut sa poarte toti numele Steadlür, pentru ca impart totul intre ei ca niste frati, chiar si gagicile. Pe site-ul oficial al casei de discuri Roadrunner scrie ca Steadlür este o combinatie intre Guns N' Roses, Motley Crüe, Foo Fighters si KISS. Nu trebuie sa va lasati prostiti de aceasta alaturare de nume mari. Cei de la Roadrunner Records sunt naivi daca au impresia ca pot sa ne pacaleasca pe noi, glamerii batrani, cu un niste pusti care nu stiu sa foloseasca machiajul si fixativul si cu o eticheta pe care scrie Motley Crüe, la fel cum au incercat si cei de la Century Media cu Blessed By A Broken Heart, pe care nu mai stiu ce scria, ca m-a apucat greata dupa cateva minute. Daca cei de la Roadrunner Records vor o eticheta, le dau eu una buna: Steadlür = Theory Of A Deadman in glam mode. Daca vor cu adevarat o trupa pe care sa o poata compara cu Guns N' Roses si Motley Crüe, sa semneze un contract cu Vains Of Jenna. De asemenea, daca vor sa faca din Steadlür o trupa pe care sa o compare cu Guns N' Roses si Motley Crüe, sa le fixeze celor patru frati de mama si de cruce o intalnire cu Vains Of Jenna, ocazie cu care cei patru suedezi le vor face cunostinta pustilor americani cu Jack Daniels, ca pe acest album vorbesc mai mult din auzite.

De ascultat numai in zilele de duminica: Poison, Bumpin', My Mom Hates Me.

Friday, May 22, 2009

The Ghost Of A Thousand - Bright Lights (Video)

O piesa de exceptie de pe viitorul album New Hopes, New Demonstrations.

Sunday, May 17, 2009

No Made Sense - The Epillanic Choragi



Some of the smartest, progressive metal you’re likely to hear from any British band. Ever. This is by far one of the most intelligent “metal” albums to come out of the UK in a long time, every twist and every turn pulls your senses in a different direction. (Planet Loud, 10/10)

For those who find themselves forever yearning for a worthy contender to the throne of Neurosis, or for those who find Isis as increasingly forgettable as their vinyl pressing history, No Made Sense need to be in your ‘absolutely fucking essential’ list. Someone is going to have to create something very special to remove this from the top of my ’album of the year contender’ spot. (DSD, 10/10)

Encapsulating everything that is great about modern metal with the likes of Mastodon and Neurosis being hammered in the face by the band’s experimental sound and monolithic playing, the Reading trio have created a truly thunderous testament for the Gods of metal. (Rocksound, 9/10)

Specialistii s-au pronuntat si, dupa prima ascultare, sunt intru totul de acord cu ce spun ei. The Epillanic Choragi este unul dintre marile albume metal ale anului. Trebuie sa tineti cont de un lucru: este albumul de debut al trupei britanice No Made Sense.

Friday, May 15, 2009

Jarvis Cocker - Further Complications


Combinatia perfecta pentru a adormi mai repede: paracetamol sinus si Jarvis Coker. Asa credeam. Tin minte ca am adormit pe la jumatatea primului album solo al lui Jarvis Cocker, acum vreo doi ani. O ora si un sfert de britpop era prea mult pentru mine atunci. Credeam ca pacalesc somnul si acum, desi paracetamolul sinus isi putea face foarte bine treaba. M-am inselat. Jarvis Cocker s-a intalnit cu Steve Albini in 2008 si au pus-o de un album: Further Complications. Eu am aflat abia dupa ce am ascultat cea de-a doua piesa de pe Further Complications, cand am sesizat ca ceva nu e in regula. Omul pe care il ascultam nu era Jarvis Cocker pe care il stiam eu de pe Jarvis. Seamana mai mult cu acel Jarvis Cocker care ma eneva, pe MTV, acum vreo 14 ani, cu Disco 2000. Seamana, dar nu rasare, doar si-a bagat Steve Albini mana la mijloc si bine a facut. Sa nu uit, paracetamol sinus e medicamentul dracului, va zic eu. Sa va feriti de el! Ati vazut cate chestii apar la reactii adverse? Eu nu l-as folosi cand sunt racit, insa am o problema mai veche cu picaturile de pus in nas, cam de pe vremea cand ascultatm Disco 2000. In fine. Nu mai zic nimic de Further Complications, nu l-am ascultat decat o data. I Never Said I Was Deep, dupa cum bine puncteaza si Jarvis Cocker. Uitati-va la clipul de mai jos. Sitalce, daca nici asta nu e ditamai artistul, eu ma las de Cola Light!

De ascultat: Angela, Homewrecker, Caucasian Blues.



P.S. Am si uitat ca trebuia sa ascult noul album Tori Amos, Abnormally Attracted To Sin. Maine o sa incerc faza cu somnul pe albumul lui Graham Coxon (Blur), The Spinning Top.

Monday, May 11, 2009

Luna Amara - Don't Let Your Dreams Fall Asleep


But if you listen you can't sing
And my voice is just a thing
Becoming dirt.
(Deadends)


Aceste versuri sunt cantate de Mihnea Blidariu. In mod normal, trebuiau cantate de Nick Fagadar, fata in fata cu Mihnea Blidariu. L-ati auzit pe Nicu Covaci pe Cei ce vor fi? Atunci l-ati auzit si pe Mihnea Blidariu pe Don't Let Your Dreams Fall Asleep. Ati auzit-o pe Corina Danila cu Krypton? Atunci l-ati auzit si pe Mihnea Blidariu pe Don't Let Your Dreams Fall Asleep. Prima reactie a unui om normal, dupa ce asculta Don't Let Your Dreams Fall Asleep, ar fi sa caute un cabinet medical ORL in Cluj-Napoca si sa le faca o programare de urgenta pentru o consultatie componentilor trupei Luna Amara. Cum eu nu sunt un om normal, am dat cu booklet-ul de pamant (nu am nimic cu Florin Chereji, el nu are nicio vina) si am incercat sa le gasesc circumstante atenuante: ambitie - "trebuie sa aratam lumii ca Mihnea e vocalist"; inconstienta - "Mihnea chiar e vocalist"; romanism - "las-o, ba, ca merge asa"; bun simt, prea mult bun simt - "nu putem sa-i distrugem omului visul de a canta, chiar daca vocea nu il ajuta". Deadends si Hunt The Wire sunt cele mai bune exemple ale luptei pe doua fronturi pe care o duce Mihnea Blidariu pe Don't Let Your Dreams Fall Asleep: lupta cu propria voce si lupta cu limba engleza. Le pierde pe amandoua. Sunt si momente in care Mihnea canta acceptabil, insa acest lucru se intampla numai pentru ca Nick striga mai tare decat el. E trist, foarte trist. Am ajuns sa vorbesc despre Deadends si Hunt The Wire in loc sa vorbesc despre Into Another, Transitions, Chihlimbar, Unghii de drac, True Sunshine sau Floodmoses. Don't Let Your Dreams Fall Asleep este primul album in care cei de la Luna Amara nu stau fundul in doua luntre in acelasi timp. Se canta un alternative semi-acustic, in care trompeta isi gaseste, in sfarsit, locul. Versurile sunt relativ bune, exceptie facand Deadends si Hunt The Wire. Fazele catchy plutesc in aer, dar sunt inabusite mai ceva ca pe Forbidden Drama a lui Byron. Nu stiu ce vor cei de la Luna Amara cu acest album, dar am mari dubii ca demersul lor este unul sincer. Oricum, cel de-al patrulea album va fi momentul adevarului pentru Luna Amara. Un eventual nou pas gresit va insemna sfarsitul.

De ascultat: Transitions, Chihlimbar, True Sunshine.

Nota: 6/10.

Friday, May 8, 2009

Powerwolf - Bible Of The Beast


Cred ca au trecut cativa ani buni de cand nu am mai ascultat integral un album de power metal. De Powerwolf am auzit acum doi ani, cand niste personaje de pe forumul Metalfan, pe care nu te poti baza nici daca iti spun ca pamantul e rotund, urlau in gura mare ca Lupus Dei e albumul anului. Nu i-am ascultat atunci pe cei de la Powerwolf, insa i-am ascultat acum, cand au scos Bible Of The Beast, un album care a luat nota 10/10 in revista de benzi desenate Rock Hard si nota 2 in publicatiile respectabile pe care le citesc eu. Pe Wikipedia si pe niste site-uri obscure, am citit ca Powerwolf este o trupa germano-romana de power metal, componenta romaneasca fiind reprezentata de puiul de dac Attila Dorn, absolvent al Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti. Avem de a face cu oameni care stiu muzica, asa ca Bible Of The Beast poate fi catalogat oricum in afara de previzibil. Albumul incepe cu urlete de lupi si batai de clopote, continua cu o voce cu accent rusesc in Moscow After Dark, versuri in latina in nu mai stiu ce piesa, niste momente geniale in Werewolves Of Armenia, cand Attila Dorn, absolventul U.N.M.B., ne surprinde cu strigatele hu! ha!, dupa fiecare vers cantat, si se incheie, la fel de imprevizibil, cu urlete de lupi, doar vorbim de Powerwolf. Foarte important, pe Bible Of The Beast, corurile sunt cantate de 25 (douazecisicinci) de interpreti de muzica clasica de la Musikhochschule des Saarlandes. Din punct de vedere muzical, avem de a face cu un power metal odihnit, cu coruri grandioase, care ne fac sa ne deschidem mainile celest, cu clape monumentale, care ne urca la cote ametitoare increderea ca ascultam o muzica culta, si versuri de referinta, care vorbesc despre marile adevaruri ale umanitatii. Am impresia ca Bible Of The Beast este un album conceptual, insa nu pot baga mana in foc, pentru ca nu am citit versurile, dar am auzit o serie de cuvinte care se repeta: bible, beast, Satan, Lucifer, messiah, wolves, chiar si un for metal we will die. Fara doar si poate, punctele de atractie ale acestui album sunt titlurile pieselor. Chiar daca toate cele unsprezece titluri sunt pline de farmec, trei dintre ele ies in evidenta: Catholic in the Morning... Satanist at Night, Resurrection by Erection si St. Satan's Day. Cele unsprezece titluri gandite de aceste minti luminate arata cam asa:

Raise Your Fist, Evangelist
Moscow After Dark
Panic in the Pentagram
Catholic in the Morning... Satanist at Night
Seven Deadly Saints
Werewolves of Armenia
We Take the Church by Storm
Resurrection by Erection
Midnight Messiah
St. Satan's Day
Wolves Against the World


Din pacate, cei de la Powerwolf nu au, deocamdata, fondurile necesare pentru a filma un videoclip. Pentru a va ajuta sa faceti pasul catre Bible Of The Beast, am ales trei fotografii promotionale cu membrii Powerwolf si o piesa esentiala, Catholic in the Morning... Satanist at Night.

Powerwolf in 2005:

Powerwolf in 2007:

Powerwolf in 2009:


Thursday, May 7, 2009

Daughtry - No Surprise

No Surprise e primul single de pe Leave This Town, cel de-al doilea album Daughtry. No Surprise e compusa de Chris Daughtry, alaturi de Chad Kroeger (Nickelback), Eric Dill si Rune Westberg. Eu si Sitalce, ascultatori impatimiti ai albumului de debut Daughtry, asteptam cu mare interes Leave This Town. Nu spun nimic despre No Surprise, titlul este elocvent pentru ce se aude mai jos:

Wednesday, May 6, 2009

Stratovarius - Deep Unknown (Video)

Daca ati ascultat o porcarie mai mare ca asta in 2009, sa ma anuntati si pe mine.

Sunday, May 3, 2009

James Otto - Since You Brought It Up (New single)


Since You Brought It Up este noul single al castigatorului premiului ACM Song of the Year, in calitate de coautor al piesei In Color. De asemenea, James Otto are in palmares albumul Sunset Man, unul dintre cele mai bune produse country ale anului trecut.

Asphalt Valentine - Strip Rock Roll


"It's not often you get newer bands that take you back to the days when Rock was nothin but Rock, you guys have the 80's attitude/style...reminds me of Motley Crue mixed with Skid Row...I dig it!"
Erin-ROCK 100.5 Atlanta
(Sa zicem.)

"These guys are BADASS!!!"
Tracii Guns-LA Guns/Brides of Destruction
(Corect!)

"These guys are pretty damn good, we'll have to keep our eye on them!" Jizzy Pearl-Ratt/Love Hate
(Cu siguranta!)

"They sound great, aren't these guys playing at Cruefest?" "Best of luck to them."
Rikki Rocket- Poison
(Best of luck to them.)

"This band truly shows that they are worthy contenders in the rock ring."
Lucky-Editor Sugarbuzz Magazine
(Printre multi altii.)

"Asphalt Valentine's anticipated 1st release might well become the best Sleazy Hardrock release since GUNSNROSE'S debut from 1987."
Sleezerock Magazine
(Nici chiar asa!)

Rock and Roll; an oft used term in music, yet seldom correctly. There is so much more than just playing songs really loudly. Arrogant swagger, infectious groove, unbridled sexuality, heart racing rhythm, undeniable passion, swing, sway, and soul are what separate Rock and Roll from the rest of its musical counterparts. ASPHALT VALENTINE is without a doubt a rock and roll band. Five Atlanta based musicians got together to combine all those aspects of the 'spirit' of Rock and Roll. "How's about you and me, mix a little gasoline, just to see how long, we can make it burn". That being said, the band set out to write and perform songs with that tone in mind. Influenced by every musical note they have ever heard, ASPHALT VALENTINE fused them all together: the attitude of punk, the glam of decadence, the melody of pop, the blare of hard rock, the naiveté of youth, the worn weariness of country, and the soul of the rhythm and the blues.. After a few lineup changes over the yers, ASPHALT VALENTINE finally found the perfect combination of seasoned veteran musicians to fulfill their quest to rock n’ roll. 2009, the year the world gets to Strip Rock Roll! (www.myspace.com/asphaltvalentine2)

De ascultat: Down To The Aces, Love & Gone, Strip Rock Roll.