Saturday, May 19, 2018

Fight

Nu cred ca am ascultat Judas Priest inainte de Fight. Poate am auzit ceva la radio, pentru ca in 1993 - 1994 locuiam la sat si singurele casete pe care le-am imprumutat acolo au fost AC/DC - The Razors Edge si Scorpions - Blackout, luat de un vecin care credea ca pe tot albumul vor fi piese in genul Wind of Change. Nu stiu daca a rezistat pana la When the Smoke is Going Down.

Fight a fost prima incercare a lui Rob Halford dupa ce a parasit Judas Priest. Un heavy metal cinstit cu mult groove. War of Words a ramas albumul meu preferat din cariera solo a lui Halford, urmat de Voyeurs, despre carre voi scrie cu alta ocazie

Sunday, May 13, 2018

Black Sabbath

Black Sabbath-ul adevarat, singurul Black Sabbath e cel cu Ozzy. Dar daca trupa a mers mai departe si si-au zis in continuare Black Sabbath, raman si eu cu titlul asta. Prin 2002, cand am inceput sa cumpar CD-uri, voiam sa imi iau Mob Rules. Am auzit ceva de pe Mob Rules si mi-a placut. CD-ul luat de la Rocka Rolla era o varianta ruseasca si, pe langa Mob Rules, mai avea un album cu coperta dubioasa: Born Again. Am fost incantat cand am vazut ca e cu Ian Gillan la voce. Nu sunt un mare fan al albumului, dar fiind alte vremuri, l-am ascultat de zeci de ori si mi-a placut partial: Trashed, Disturbing the Priest (cea mai buna piesa de pe album), Zero the Hero, Hot Line, si acum le stiu pe de rost.

Combinatia Gillan - Black Sabbath nu a fost rea ca idee, vocea lui Gillan mi se pare ca se potriveste, poate daca ar fi avut noroc de alte piese, ar fi iesit mai bine. In conditiile astea, nu pot sa nu ma intreb de ce o piesa ca The Fallen nu a intrat pe album!

P.S. Am aflat de The Fallen saptamana asta, cand am vrut sa ascult Disturbing the Priest pe Google Music si am dat pe varianta Deluxe. Mai am perioade in care am chef sa reascult albume controversate sau mai slab cotate ale trupelor mari. De cand am dat de Living Bad Dreams pe Painkiller, nu mai ratez bonusurile.

Saturday, May 5, 2018

Pyogenesis (II)

"Sa imi cumpar un CD, sa nu imi cumpar?" La asta ma gandeam la finalul concertului Pyogenesis din Daos. Am o gramada de CD-uri, pe unele le tin langa monitor si le sterg de praf, pentru ca imi place sa vad o coperta a unui album clasic (in momentul de fata, am primul Iron Maiden, primul Black Sabbath, WASP - The Crimson Idol si ultimul Sanctuary, ajus in pozitia asta pentru ca am dus din nou Turbo in masina) dar CD playerul il folosesc foarte rar. Daca nu ar fi masina si drumul de cel putin o ora pe care il fac zilnic, CD-urile ar fi doar niste fotografii cu copertele albumelor. Bine ca nu am colectionat prea multe viniluri! As fi avut niste fotografii mai mari si o gaura mai mare in buget. O sa ii auziti pe unii care vor zice ca cel mai bun sunet e pe vinil. E frumos sa tii o coperta mare in mana, dar e al naibii de enervant sa te ridici la fiecare 20 de minute si sa intorci cu atentie o placa neagra pe care se mai pune si praf.

Mi-ar fi fost rusine sa ma duc la Flo Schwarz sa faca o poza cu mine fara sa cumpar ceva. Oferta era limitata, asa ca am dat un search pe google, fiindca nu mai stiam care e ultimul album: A Kingdom to Disappear sau A Century in the Curse of Time. "Mda, un alt album pe care o sa il ascult o data!" mi-am spus. Spre surprinderea mea, de doua saptamani, A Kingdom to Disappear nu a parasit CD playerul din masina, iar sapte din cele noua piese au devenit mari hituri. Chiar si sotia mea le fredoneaza si mi-a spus ca ar fi venit la concert daca as fi avut CD-ul inainte.

Cu alte cuvinte, degeaba esti bun, daca nu te difuzeaza nimeni. Cum spuneam si in postarea precedenta, Pyogenesis stiu sa faca piese catchy. Tot ce trebuie sa faci e sa le dai o sansa. Sau doua. Sau mai multe. Cum sa nu fredonezi asa ceva?


Friday, April 27, 2018

Ghost

M-am intors in 2018 si realitatea m-a lovit direct in fata: 3,6 milioane de vizualizari ale noului videoclip Ghost, in doua saptamani. Dupa o saptamana erau pe la 2,5 milioane. Prea multe nu ar fi de spus, probabil una dintre piesele anului.