Friday, February 16, 2018

Pyogenesis

In 21 aprilie 2018, in Daos, concert Pyogenesis. O ocazie buna pentru a ma intoarce in timp la Sweet X-Rated Nothings, primul si singurul album Pyogenesis pe care l-am ascultat integral. Gratie hitului Fade Away, difuzat de Lenti Chiriac pe la toate emisiunile lui, cred ca prin 1995, in orice caz inainte de Twinaleblood, mi-am cumparat albumul de la Rocka Rolla. Sa fi fost inainte de Crematory, sa fi fost dupa Crematory, nu mai stiu exact.
Dupa o perioada in care toti cei din gasca de la liceu am ascultat brutal death metal, fara sa intelegem mare lucru, am trecut la varianta light, la death/doom, si ulterior la gothic metal. Pyogenesis a fost consecinta neintelegerii si a teribilismului adolescentei. Nu a fost nici prima, nici ultima. Singura recenzie de pe Metal Archives la Sweet X-Rated Nothings descrie foarte bine albumul: a tragically catchy catastrophe. O catastrofa pe care noi o numeam death/doom la vremea aia.

Friday, February 9, 2018

W.A.S.P.

Cred ca prin 1993 am ascultat prima data The Crimson Idol, la emisiunea lui Calin Pacatius, Conexiuni Rock, de la Radio Timisoara. Evident ca in acel moment nu stiam ca ma aflu in fata unei capodopere a heavy metalului, probabil cel mai bun album conceptual al genului. Tin minte ca prezentatorul a spus povestea albumului si, in stilul bine cunoscut, traducea titlurile pieselor, asa ca peste ani am ramas cu The Gypsy Meets The Boy
Blackie Lawless are tot dreptul sa faca ce vrea, dar mi se pare cel putin ciudata ideea lui de a reinregistra The Crimson Idol dupa 25 de ani. Am inteles ca voia sa prezinte filmul facut in anii '90, dar asta o putea face si cu albumul original, iar daca avea piese ramase, nu se supara nimeni daca le inregistra acum ca bonusuri. Vocea lui nu mai e aceeasi, oamenii de la instrumente nu mai sunt aceeasi. Pana in momentul de fata nu am reusit sa aflu cine a fost la tobe. Oricine ar fi fost, e greu sa il bati pe Frankie Banali, mai ales in forma de acum 25 de ani.


Friday, February 2, 2018

Dokken

Nu am mai prea ascultat glam metal in ultimii ani. Anul trecut mi s-a stricat un hard disk si am pierdut cateva sute de giga de muzica, inclusiv glam. Nu stiu daca o sa reusesc sa o reconstitui vreodata. M-am uitat putin in urma pe blog si am sesizat ca am uitat de o gramada de trupe despre care am scris, la unele nici numele nu mai imi spunea nimic. In stiuatia asta, a face un playlist cu glam metal nu e o sarcina foarte usoara, daca ar fi sa ma bazez numai pe memorie. Am nevoie de un astfel de playlist dimineata, cand beau cafeaua. Ar fi ideal si pentru masina, dar nu prea gasesc CD-uri originale in Romania. In fine, am uitat de o gramada de trupe, dar de Dokken nu cred ca o sa uit niciodata. It's Not Love, o piesa de top 10 pentru acest gen muzical atat de blamat, de foarte multe ori pe nedrept. 

Friday, January 26, 2018

Master

Saptamana asta am ascultat mai mult trupa americana Master. Am auzit prima data de ei prin 1992, cand Lenti Chiriac avea o rubrica in Expres Magazinul lui Cristoiu, in care raspundea la scrisori. Oamenii voiau sa afle discografii, componente de trupe, internetul fiind ceva de domeniul SF-ului in acea perioada. Un titlu de album mi-a atras atentia: On the Seventh Day God Created ... Master. Cu Paul Masvidal la chitara.