Parerea generala este ca pentru a canta folk ai nevoie de doua lucruri: chitara acustica si mesaj. Vocea e un element secundar. Dupa ce a constatat ca toata viata s-a fotografiat cu chitara in mana, dupa ce si-a dat seama ca nici de mesaj nu duce lipsa, Tom Morello si-a incercat norocul si in acest domeniu, pe care l-a vazut doar ca un suport pentru discursul sau politic. Motivul pentru care The Nightwatchman nu a ajuns nici macar la 10% din faima numelui Tom Morello a fost chiar vocea, mai precis lipsa ei. One Man Revolution, cu trei cantece bune, patru slabe si sase execrabile, a stricat intr-atat imaginea folkului american pe 2007 incat era nevoie de un album venit de la greii genului, bine gandit din punct de vedere muzical si conceptual. Cel care a facut acest lucru a fost Steve Earle, fostul nou Bruce Springsteen. Washington Square Serenade e un abum de folk, rock, country si blues, despre New York. Pana acum, niciun album de-al lui Steve Earle nu a fost apolitic. Nu putea sa produca o schimbare la 53 de ani. Pe langa cantecele despre iubire, printre care si unul cu nevasta-sa, Allison Moorer, de care nu a scapat nici aici, artistul si-a construit un discurs coerent, pe care il puteti intelege foarte usor ascultand albumul. Daca va spun ca are un album intitulat Jerusalem, ca piesa The Revolution Starts Now a fost folosita la promovarea documentarului lui Michael Moore, Fahrenheit 9/11, si ca l-a sustinut pe John Kerry in campania electorala din 2004, va puteti face o idee clara despre Steve Earle. Despre Washington Square Serenade si ideea centrala a New York-ului care domina intregul album, Steve Earle a facut si cateva declaratii suplimentare, pentru a limpezi lucrurile:
If you feel like you don't know what America is all about right now, and you want to reorient yourself to what America should be about, it's a really good time to come to New York City. I needed really badly at this point in my life to see a mixed-race, same-sex couple holding hands in my own neighborhood. It makes me feel safer. I've been pretty heartbroken about the way things have gone politically in this country the last few years, and I seriously considered moving someplace else. Then I figured out that I didn't have to leave the country. All I had to do was come to New York.
Va recomand sa ascultati integral Washington Square Serenade. Daca va indispune mesajul, daca va deranjeaza beaturile, daca va supara duetul cu nevasta-sa, daca aveti vreo alta nemultumire legata de acest album, Steve Earle are un mesaj pentru voi: Whatever. I'm always gonna piss some people off, but most of the people I piss off are the ones I want to. Daca vreti cateva porti de intrare in Washington Square Serenade, incercati Tennessee Blues, Jericho Road, Steve's Hammer (for Pete) sau excelentul cover Tom Waits, Way Down In The Hole.
2 comments:
N-am ascultat albumul - o sa ma straduiesc - dar din descrierea pe care o faci mesajului (folk = mesaj, cum spui si tu), ma simt un pic apasat. Mereu si mereu aceleasi chestii, protestul a devenit trendy, pozitia pseudo-revolutionara de stanga e cea mai conformista chestie din lume. Din paradox in paradox, rebeliunea a devenit cel mai comod, comercial si las lucru. Nici urma de rebeliune, de fapt. Daca omul se simte bine vazand doi poponari pe strada, spaga lui. Inseamna ca e usor de multumit si de aceea foarte neartistic.
In alta ordine de idei, si mie mi-a placut la nebunie New York-ul. Dar din alte motive. Cred ca e singurul oras in care gasesti exact ceea ce cauti. Steve Earle pe ale lui, eu pe ale mele.
Protestul in muzica a devenit deja o forma de divertisment. Au aparut o gramada de profesionisti in domeniu si sunt convins ca nu prea cred nici ei in tot ce spun, dar trebuie sa faca cineva si treaba asta. Trebuie sa aiba si oamenii astia o ocupatie, sa-si castige banii cumva. Avem si in Romania cativa exponenti.
Parerea mea e ca puteai sa eviti cuvantul "poponar" din comentariul tau.
Post a Comment