Zilele Patriarhului

3 August - Ziua Timisoarei. O zi care tine 3 zile. Am ales ziua de sambata, pentru a-i vedea a doua oara pe Uriah Heep. Evenimentul a avut loc in Piata Unirii. Se putea altundeva? Am ajuns pe la ora 20:30, cand pe scena presta Horia Crisovan, cel mai mare chitarist de pe Bega, si inca cineva. Muzica pe care o cantau nu se prea potrivea cu atmosfera din piata si chiar si eu am ajunsa ma intreb de ce e nevoie sa il vad pe Crisovan, si asa il vad destul de des prin oras, cu bicicleta.

A urmat Iris, cu Cristi Minculescu, Patriarhul rock-ului romanesc, intr-o forma de zile mari. S-a chinuit pe trei piese, dupa care s-a retras si a lasat-o pe Paula Seling sa cante alte doua. In sfarsit am auzit prima voce pe seara de sambata. Patriarhul si-a reluat locul pe scena, a mai cantat doua piese, dupa care a chemat-o pe Narcisa Suciu sa cante alte doua. A doua voce pe seara de sambata. Ce noroc pe Patriarh ca a avut suplinitori inainte de a-si da duhul, ce ghinion ca au cantat mai bine decat el! Nationala rock-ului romanesc a ajuns cam ca nationala de fotbal la Campionatul European din 2000, cu 3 oameni care mai pot si cu numarul 10 care nu mai cere schimbare, desi toata lumea vede ca nu mai poate. E nevoie de un schimb de generatii. "Coiotul la Iris!", striga Sitalce, langa mine. Minculescu a anuntat, pentru luna octombrie, Iris 30 de ani, o varsta suficienta pentru o pensie decenta, si a cantat continuarea lui Iris Maxima, Iris Eterna, o piesa mult mai obosita decat Patriarhul insusi.

Inainte de concertul Uriah Heep, Florin Mihoc, vedeta la TVR Timisoara, a anuntat trupa Blues Doctor, care nu a mai intrat pe scena. Probabil Mihoc era beat, probabil erau niste prieteni de ai lui care avea nevoie de prezentare. Cred ca s-a revoltat Patriarhul, pentru ca urma sa fie introdusa o trupa intre Nationala de rock a Romaniei si o legenda a rock-ului mondial. Cred ca si Uriah Heep s-a revoltat, pentru ca ar fi urmat dupa miezul noptii. In cele din urma, dupa un discurs impiedecat, Florin Mihoc, baiatul blond cu breton de la emisiunea "In prelungiri", cel care ridica mingi la fileu pentru Jackie Ionescu, un fel de Cornel Dinu al fotbalului timisorean, cu un singur trofeu si cateva retrogradari, a anuntat cel mai frumos cadou pentru Ziua Timisoarei, venit tocmai de la Vaslui: victoria cu 2-0 din Stefan cel Mare, care a aprins spiritele mai ceva decat concertul Iris.

La un an dupa ce i-am vazut la Ziua Aradului (la naiba, iar a fost Aradul inaintea noastra), Uriah Heep s-a prezentat in aceleasi conditii. Playlistul a fost similar, Mick Box a facut aceleasi scheme la chitara, Bernie Shaw i-a dat o lectie de cantat Patriarhului, in caz ca a ramas sa urmareasca show-ul. Singura diferenta era ca locul lui Lee Kerslake a fost luat, se pare ca din motive de sanatate, de un tobar cu chelie. Sa mai spuna cineva ca muzicienii cu chelie sunt la moda doar in death metal. Pe la inceputul concertului a trecut pe langa mine Bela Kamocsa, semn ca omul a venit sa isi sustine "colegii" de generatie. Pe Adi Barar nu l-am vazut prin zona. Am ascultat toate piesele pe care le-am asteptat, Gypsy, Look At Yourself, July Morning, Easy Livin', Sunrise, si am plecat, la fel ca la Arad, fix la Lady In Black, pentru a lasa persoanele din jur sa isi savureze momentul pentru care au facut efortul de a se deplasa in Piata Unirii. Lady In Black, si, evident, Iris.