"Sa imi cumpar un CD, sa nu imi cumpar?" La asta ma gandeam la finalul concertului Pyogenesis din Daos. Am o gramada de CD-uri, pe unele le tin langa monitor si le sterg de praf, pentru ca imi place sa vad o coperta a unui album clasic (in momentul de fata, am primul Iron Maiden, primul Black Sabbath, WASP - The Crimson Idol si ultimul Sanctuary, ajus in pozitia asta pentru ca am dus din nou Turbo in masina) dar CD playerul il folosesc foarte rar. Daca nu ar fi masina si drumul de cel putin o ora pe care il fac zilnic, CD-urile ar fi doar niste fotografii cu copertele albumelor. Bine ca nu am colectionat prea multe viniluri! As fi avut niste fotografii mai mari si o gaura mai mare in buget. O sa ii auziti pe unii care vor zice ca cel mai bun sunet e pe vinil. E frumos sa tii o coperta mare in mana, dar e al naibii de enervant sa te ridici la fiecare 20 de minute si sa intorci cu atentie o placa neagra pe care se mai pune si praf.
Mi-ar fi fost rusine sa ma duc la Flo Schwarz sa faca o poza cu mine fara sa cumpar ceva. Oferta era limitata, asa ca am dat un search pe google, fiindca nu mai stiam care e ultimul album: A Kingdom to Disappear sau A Century in the Curse of Time. "Mda, un alt album pe care o sa il ascult o data!" mi-am spus. Spre surprinderea mea, de doua saptamani, A Kingdom to Disappear nu a parasit CD playerul din masina, iar sapte din cele noua piese au devenit mari hituri. Chiar si sotia mea le fredoneaza si mi-a spus ca ar fi venit la concert daca as fi avut CD-ul inainte.
Cu alte cuvinte, degeaba esti bun, daca nu te difuzeaza nimeni. Cum spuneam si in postarea precedenta, Pyogenesis stiu sa faca piese catchy. Tot ce trebuie sa faci e sa le dai o sansa. Sau doua. Sau mai multe. Cum sa nu fredonezi asa ceva?
No comments:
Post a Comment