Top 2017
1. Paradise Lost - Medusa
2. Converge - The Dusk In Us
3. The Lurking Fear - Out Of The Voiceless Grave
4. Vallenfyre - Fear Those Who Fear Him
5. All Pigs Must Die - Hostage Animal
6. Autopsy - Puncturing The Grotesque (EP)
7. Darkest Hour - Godless Prophets & The Migrant Flora
8. Memoriam - For The Fallen
9. Entrails - World Inferno + Death Is The Right Path (single)
10. Godflesh - Post Self
In sfarsit, Converge a scos un album accesibil, nu mai e nevoie sa se prefaca hipsterii ca au inteles. Ma rog, oricum rotesc aceleasi albume intre ei si oricum ar fi intrat in topuri, indiferent ce iesea. De exemplu, albumul All Pigs Must Die, cu bateristul de la Converge, e destul de bun, dar nu prea apare prin topuri deocamdata. Paradise Lost a mers tot pe aceeasi linie, dar nici nu aveam nevoie de altceva. Pe Godflesh i-am pus in top pentru ca au facut furori printre unii ascultatori din Timisoara si mi-ar fi fost rusine sa mai ies pe la concerte daca i-as fi omis. Albumul e bun si nu as fi avut alte variante mai bune, poate niste variatiuni pe aceeasi tema cu locurile 3, 4, 8 sau 9.
Top Hard & Heavy & alte chestii pentru popor:
1. Black Country Communion - BCCIV
2. Voodoo Six - Make Way For The King
3. L.A. Guns - The Missing Peace
4. Accept - The Rise Of Chaos
5. Crazy Lixx - Ruff Justice
6. Richie Kotzen - Salting Earth
7. Pink Cream 69 - Headstrong
8. Galactic Cowboys - Long Way Back To The Moon
9. Tom Keifer - The Way Life Goes (varianta deluxe de anul asta, cred ca l-am omis cand a aparut initial)
10. Communic - Where Echoes Gather
Anul asta am ascultat mai multa muzica pentru popor, nu stiu exact de ce, si am zis ca ar fi cazul sa fac un top. Mai mult pentru a ramane aici, sa vad peste ani daca mai pot sa recuperez ceva care ar rezista la testul timpului. Am continuat demersul de anul trecut si am ascultat mai multa muzica veche, foarte multa, incat acum chiar ca ma intreb cum de am reusit sa ascult muzica din asta din 2017 suficienta pentru a face un top. In fine, recomand locurile 1 si 3.
Top Country & Americana
1. Scott H. Biram - The Bad Testament
2. Moot Davis - Hierarchy Of Crows
3. Tyler Childers - Purgatory
4. Jason Eady - Jason Eady
5. Colter Wall - Colter Wall
6. Jason Isbell & The 400 Unit - The Nashville Sound
7. Justin Townes Earle - Kids In The Street
8. John Moreland - Big Bad Luv
9. Marty Stuart And His Fabulous Superlatives - Way Out West
10. Turnpike Troubadours - A Long Way From Your Heart
Aici nu am prea multe de spus, mai ales ca cele mai multe albume le-am pescuit pe final de an de pe siteurile de specialitate. Chiar in timp ce scriam postul asta am mai modificat locurile. Recomand primele pozitii, restul e umplutura.
Top concerte in Timisoara
1. Bumblefoot in Reflektor. Mare chitarist! Din pacate, putina lume, fapt care mi-a intarit convigerea ca nu exista public pentru rock in Timisoara. Concertul a fost bine promovat, a fost prezentat ca fost chitarist Guns N' Roses, a cantat si Sweet Child O' Mine, dar nu au fost mai mult de 100 de oameni. Oricate argumente am cauta, e vorba de incultura muzicala. De exemplu, in momentul concertului Bumblefoot, pentru concertul Implant Pentru Refuz, care avea loc dupa trei saptamani, erau deja anuntati peste 200 de participanti pe Facebook. Biletul de 50 de lei nu e o scuza pentru un oras de corporatisti.
2. Implant Pentru Refuz in Reflektor, cu Bulbuc, Ochelari, Tzava, Pupilu si Andrei de la Haos. In sfarsit, Implantul care mi-a placut cand am fost copil. Au cantat piese rare, care erau mereu strigate pe la concerte, gen Propaganda sau Sa curga bere pe Bega. Chiar daca piesele de pe Cartography sunt mai elaborate, nu transmit nici pe sfert cat transmite Propaganda. Nu mai zic de piesele cu Ochelari la voce. Nu mai zic de piesele pe doua voci cu Vita si Bulbuc. Mi-au dat lacrimile, dom'le. La nivelul la care au ajuns pana acum si la situatia actuala din tara, nu mai au nevoie de tehnica si piese in engleza, de Apus si acustice. E nevoie de muzica simpla, de protest, in limba romana si Vita are cuvintele potrivite pentru asta. Si obligatoriu de doua voci. Dar sunt convins ca nu o sa se intample asta.
3. Jucifer in Daos.2. Implant Pentru Refuz in Reflektor, cu Bulbuc, Ochelari, Tzava, Pupilu si Andrei de la Haos. In sfarsit, Implantul care mi-a placut cand am fost copil. Au cantat piese rare, care erau mereu strigate pe la concerte, gen Propaganda sau Sa curga bere pe Bega. Chiar daca piesele de pe Cartography sunt mai elaborate, nu transmit nici pe sfert cat transmite Propaganda. Nu mai zic de piesele cu Ochelari la voce. Nu mai zic de piesele pe doua voci cu Vita si Bulbuc. Mi-au dat lacrimile, dom'le. La nivelul la care au ajuns pana acum si la situatia actuala din tara, nu mai au nevoie de tehnica si piese in engleza, de Apus si acustice. E nevoie de muzica simpla, de protest, in limba romana si Vita are cuvintele potrivite pentru asta. Si obligatoriu de doua voci. Dar sunt convins ca nu o sa se intample asta.
4. Bongzilla in Daos.
5. Vulture Industries in Daos. Nu stiam ca astia sunt asa de populari in Romania. Am fost socat cand am vazut Daosul plin.
6. Necronomicon in Daos. Asta e o trupa cica "cult" din Germania, fara norocul celor de la Sodom, Kreator sau Destruction, care au ramas in istoria thrashului, deathului si black metalului cu albumele din anii '80. Adevarul e ca parca nici nu au avut forta lor si poate si studioul de inregistrari a fost prost ales, dar asta nu e o scuza. Au iesit capodopere si in conditii din astea, de exemplu Morbid Tales a celor de la Celtic Frost. Au cantat mai mult de pe albumele noi, in care au dat-o spre thrashul american, dar si vreo cateva piese vechi. Au facut show bun, lumea s-a simtit bine, nu a fost nevoie mobilizari fortate de la microfon.
7. Zaum in Daos.
Am fost si la Haywire. Trupele straine au fost la intaltime, cele romanesti, la pamant. Ma bucur ca am ratat multe dintre ele. Am mers in fiecare seara dupa ora 20. Din pacate, nu i-am ratat pe Egocentrics, bine macar ca nu am stat in fata scenei. Prestatia a fost lamentabila. De la masa la care stateam am vazut niste oameni plictisiti, imbracati ca de strand, cu ochii beliti in instrumente. Niciun concept, niciun show, nimic. Parca au venit la repetitii. Canti exact ca inca 200 de trupe din lume si nu vrei sa iesi cu nimic in evidenta! Cam asta e nivelul rockului romanesc si asa a fost intotdeauna. In afara de Negura Bunget, nu s-a facut nimic notabil in 28 de ani. Si nici nu am motive sa fiu optimist.
Si am ajuns la punctul Trooper. Am vazut ca Alin Dinca face videouri pe pagina de Facebook in care se declara scarbit de tot ce se intampla in tara asta. In multe puncte are dreptate, dar in si mai multe are o gandire care il apropie de Antena 3. E un influencer din popor si pentru popor, nu ma astept sa aiba o viziune elaborata si documentata, dar trebuie sa afle (asta daca mai citeste cineva blogul) ca nu poti sa te declari scarbit de Romania, sa vrei o tara ca afara si, in acelasi timp, sa faci un cover dupa o piesa Tudor Gheorghe, o combinatie de poporanism si Cenaclul Flacara, al carei mesaj retrograd reiese clar din refrenul "Au facut copiii nostri dinti, musca din bunici si din parinti!" Pai, daca vrei sa mearga inainte tara asta, Coiotule, asta tre' sa le recomanzi tu fanilor tai: sa muste din bunici si din parinti! Dar tu vrei, in acelasi timp, Uniunea Europeana si Tamara Buciuceanu, repere morale si Tudor Gheorghe!
Cea mai distractiva faza de anul asta e ca avem doua Irisuri si doua Compacte. O gramada de oameni in pragul pensiei trag de ceva ce nu ar fi trebuit sa fie niciodata. Le urez succes, ca inspiratie nu au avut niciodata!
Aveam si un album Pitchfork prin noiembrie, dar am avut atatea pe cap in decembrie si am uitat. Poate revin cu el daca imi amintesc.
Cel mai bun album de ascultat in masina, alaturi de cele clasice, gen Judas Priest, Iron Maiden, KISS, e Bloodlust. Cred ca e cel mai bun album Body Count! Am ascultat ceva prin anii '90, poate o sa trec putin mai atent prin discografia lor in 2018.
18 comments:
Heh, n-am fost la nici unul din concertele alea. Doar la Haywire Festival.
Clar e vorba de incultura. De unde sa avem cultura cand nu exista nici un site profi de recenzii, critica muzicala sau orice de genul. Cei de la Haywire au avut o initiativa interesanta: au facut un grup pe facebook pentru comunitatea lor. Din pacate, pe langa reclamele la concerte, momentan doar se trantesc piese si albume de pe youtube. Pentru a avea o comunitate adevarata mi se pare ca trebuie pornita o discutie pe tema muzicii.
Un coleg de lucru a fost la ceva prezentare a celui ce a organizat Art Encounters (imi scapa acum numele) si tipul spunea ca voia de fapt să țină tot felul de evenimente de artă doar că și-a dat seama că nu are pentru cine. Așa că s-a pus să organizeze întâi aceste expoziții mai pentru popor, plus workshopuri pentru educarea potențialului public. Cam așa ceva ar trebui făcut și în muzică.
La Haywire Festival a fost cam puțină lume, dar am înțeles că planurile au fost un pic stricate de festivalul de manele Câta. Mi-e greu să spun ce se poate face ca să mobilizezi publicul.
Legat de Bumblefoot, nu știu dacă promovarea de care spui a fost tocmai ok. Dacă nu știi ce poate tipul și e prezentat doar ca fost chitarist gnr, nu cred că ar atrage prea multă lume. Câți ar vrea să meargă la o trupă tribut? Ca și cum ai spune fosta voce Deep Purple - Joe Lynn Turner sau fosta voce Judas Priest - Tim Ripper Owens - un alt fiasco de acum câțiva ani, by the way.
În altă ordine de idei, mă bucur că s-a mai deschis un club de concerte - Reflektor, deși încă nu am ajuns pe acolo. Mă speriase ideea că Daosul s-a restrâns, dar până la urmă cred că e bine pentru că bagă la fel de multă lume pe probabil jumătate de chirie. Atâta doar că n-or să mai poată avea concerte Luna Amară, IPR sau orice trupă mai decentă de afară. Dar e bine că există Daos pentru concerte mai underground și Reflektor pentru concerte mai măricele. Ar fi fain dacă l-au și făcut pentru public. Un club ca lumea cred că ar trebui să aibă două chestii esențiale: sunet bun și garderobă.
Dom'le, ai ratat cam toate evenimentele importante de anul trecut din Timisoara.
Cu Cata, fara Cata, la Haywire nu adunai mai multi oameni. Pur si simplu, ala e tot publicul pentru muzica asta. Poate doar daca aduceau un nume mai mare, dar era destul de riscant.
Pe mine nu ma deranjeaza ca sunt oameni putini, chiar imi place, dar mi-e teama ca o sa vina tot mai putine trupe.
Se pare ca nu e prea interesata lumea de muzica. Stiu oameni care asculta aceleasi trupe de ani de zile si nici macar nu sunt vreun etalon pentru genul ala. De exemplu, Sitalce e mare fan Santa Cruz, o trupa obscura de glam metal din Finlanda. E ca si cum te-ai da rocker si ai zice ca Trooper e printre cele mai tari trupe din lume. Am incercat sa ii deschid un pic mintea, l-am dus la concerte, dar nu il intereseaza. La el si la altii e multa autosuficenta.
Bumblefoot a cantat piese proprii si doar trei coveruri: Sweet Child O' Mine, Run To The Hills si Immigrant Song. Sunt multi chitaristi prin Timisoara, puteau sa vina sa vada ce stie omul, mai ales ca e un instrumentist recunoscut pe plan mondial. Crisovan se da mare chitarist, dar nu l-am vazut pe acolo. In schimb, l-am vazut pe unul de la Phaser, o trupa de coveruri. Intr-un fel, ma bucur ca au avut o mana de oameni cand au facut concertul ala cu Pro Musica si altii in Piata Libertatii. Nu merita mai multi.
Nu avea sens ca cei din Daos sa tina si cealalta sala. La toate concertele la care am fost, mai putin Luna Amara, IPR si Behemoth, nu au fost mai mult de 100 de oameni. Reflektorul are sunet bun si garderoba. Probabil voi merge la Nadja si Ufomammut la anul.
Tu ce muzica ai mai ascultat?
Dacă e vorba de chitaristul de la Phaser și dacă nu au decât unul, atunci îl cunosc, am fost colegi de facultate. E de treabă, nu e tocmai din gașca de muzicieni. Doar de câțiva ani s-a apucat serios de meserie, deci poate de aia se poate afișa doar ca fan, nu ca muzician.
Eu cred că mai puteau veni vreo sută în plus la Haywire. Am înțeles că la unele concerte chiar vin peste așteptări, dar e total aleator. Trebuie să se alinieze toate planetele: să fie vineri sau sambata, sa nu plouă, să nu fie studenții plecați, să nu mai fie alte concerte de doi lei in același timp etc.
Și eu sunt ca Sitalce într-un fel. Nu-mi trebuie mereu ceva nou. Anul ăsta am ascultat mult trupele ce au fost la haywire și încă câteva, dar doar pentru o perioadă și atât.
E foarte greu să mă mai prindă vreo trupă. Mă gândesc doar că am doar 3 trupe de suflet: Manowar nu știu dacă vor mai avea concerte, albume aproape sigur nu mai scot, Woods of Ypres sunt morți și King Crimson nici nu credeam că o să îi pot vedea vreodată live până acum 2 ani. Culmea, boșorogii ăștia din urmă se pare că vor fi ultimii care vor dispărea.
În rest, cel mai des îi spun lui google că i'm feeling lucky si ascult ce-mi servește. În vreo 70% din cazuri e heavy si power metal de la 70 până in prezent.
Totuși, anul ăsta am prins două trupe noi pe care sigur le voi mai asculta: We Lost the Sea si Beyond the Black, care sunt primul Nightwish care îmi place de la Nightwish încoace.
Cand vorbeam de autosuficienta nu ma refeream neaparat la muzica noua. Stiu metalisti care nu au ascultat albumele Iron Maiden si Judas Priest din anii '80.
Din cate imi amintesc, la Phaser e un singur chitarist. I-am vazut la doua nunti.
Revin cu o descoperire din prelungirile lui 2017: Days of Confusion - Yin & Out
Las aici un sample: https://www.youtube.com/watch?v=zUI2g2cpEas
Da, canta corect, frumos, dar e cam inutil ce fac. Vad ca e trupa lui Cezar de la Vita de Vie. Ma rog, poti sa faci asa ceva pentru sufletul tau, dar in Romania nu o sa ai mai mult de 100 de oameni la concerte, iar in strainatate nu ai nicio sansa.
Pai clar e o lucrare de suflet la cat au lucrat la album. Mie mi se pare unul din cele mai bune albume de metal din Romania. Ca e inutil, e problema lor, nu a ascultatorilor.
Nu stiu ce sa spun de publicul la concerte. Goodbye to Gravity strangeau destul de bine si erau in crestere. Iar Days of Confusion sunt cam in acelasi stil, e drept usor mai inaccesibil. La ei cred ca depinde cat de mult vor sa se dedice acestei trupe, fiindca sunt implicati si in altele cu care au mai mult succes.
Am uitat sa zic de o faza care m-a amuzat teribil anul trecut: anuntul facut de Luna Amara ca vor lansa un nou album electric. Chiar acolo s-a ajuns? Album electric, album acustic, show electric, show acustic. Ma rog, oamenii vor sa castige niste bani, daca tot s-au agitat atat, nu conteaza de unde vin. Numai sa nu ajunga la bancnote lipite pe frunte!
Ce-i cu obsesia asta pentru albumele acustice? La Luna Amara macar asa e de cand s-au format. Nu vad cum asociezi tocmai asta cu lipitul bancnotelor pe frunte, cand in Romania fiecare muzician mai face vreo 10 alte chestii: concert tribut Iron Maiden, trupa tribut, stelele rockului, Eurovision, balul bobocilor, chefuri de corporatisti, asta daca nu cumva esti direct trupa de cantat la nunti si doar mai compui cate ceva in timpul liber.
Mi se pare ridicol sa anunti ca vei scoate un album electric. Toti preferatii lui au scos albume unplugged, dar nu au venit dupa aia sa anunte viitoarele albume electrice. Ce sens au albumele electrice cand ei sunt varza pe partea de chitara? Ma rog, in Romania nici nu conteaza asta.
Cred ca am mai zis, ma enervaza atitudinea aia grava a lui Nick, de parca el ar fi inventat grunge-ul. Daca stau bine sa ma gandesc, cred ca am ascultat mai mult grunge ca el, avand in vedere ce pune pe Facebook.
Cum adica e ridicol sa anunti ca vei scoate un nou album (indiferent de ce tip ar fi). Ai niste piese noi pe care le si canti in concerte, nu e normal sa anunti ca intentionezi sa scoti un album nou, eventual si cand? In orice interviu cu o trupa, una din intrebari e ce planuri au si cand mai scot urmatorul material, pentru ca orice fan vrea sa stie asta.
Dar pana la urma pare ca problema ta e atitudinea lui Nick (cu Mihnea te-ai impacat? :)) ). Si de ce spui ca sunt varza la chitara? Te referi strict la Nick si Mihnea? Ca in rest au avut chitaristi buni.
E normal sa anunti ca vei scoate un album. E ridicol sa anunti ca scoti un album electric. Daca esti artist, poti sa scoti ce album vrei tu, chiar si numai albume acustice fara sa dai vreo explicatie.
Ma refer la creatiile lor, alea sunt slabe pe partea de chitara. Daca tot m-ai intrebat de Mihnea, nu imi place maieul ala negru in care mai canta cateodata pe la concerte.
Ah, daca e numai maieul (si iti dau dreptate) atunci inseamna ca te-ai impacat.
Tot nu inteleg de ce zici ca sunt slabe.
Daca nu iti place cuvantul slab, atunci cred ca esti de acord cu mediocru. Ca doar nu o sa imi spui ca au ceva memorabil de iti vine sa ii asculti numai pentru chitari.
Mi se par triste trupele pe care sa le asculti numai pentru chitari. Dar chiar si asa, au Luna Amara o piesa pe care as asculta-o doar pentru asta: No Return.
In rest, intr-adevar nu scot niciodata chitara in evidenta, dar asta nu inseamna ca partea de chitara e mediocra. Au piese pe care le recunosti instant doar din cateva acorduri: Gri Dorian, Oras, Ego Nr. 4, Dizident, In cercuri. Si live se simte si mai bine chitara pe piesele astea.
Muzica Luna Amara mi se pare ca se bazeaza pe melanjul dintre instrumente. Si exemplul cel mai bun e Pietre in Alb, cu Mihnea-Andrei la chitara, care desi nu iese in evidenta, e acolo, e ce trebuie. In schimb, cu RoadkillSoda, el e toata trupa, toata muzica lor e doar background pentru solo-urile lui. Doar nu crezi ca i-au spus Nick si Mihnea "las-o mai moale, canta si tu ceva mai mediocru".
Poate sunt memorabile pentru fani, ca eu nu mi le mai amintesc. Am dat acum pe YouTube sa le reascult. Orice ai spune, tot o treaba romaneasca ramane trupa asta. Chiar aseara am citit un interviu de cateva intrebari cu Nick in Bihon si m-a luat greata: infumurare, autosuficienta si glume de corporatist.
Am citit si eu acuma interviul ca mi-a aparut pe facebook. Nu e chiar asa grav. Ce m-a deranjat a fost aia cu multi din primul val ne-au pierdut pe drum, poate chiar si din al doilea. La concertul la care am fost anul trecut in Timisoara, am revazut multi pe care ii vedeam in primele randuri la orice concert din zona si in urma cu 10 ani. Acum stateau si ei un pic mai in spate ca na, varsta. Iar in fata era un grup mare de pusti care se comportau foarte ciudat si chiar deranjant. Nu cred ca noi astia "din primul val" eram la fel.
Probabil ca el stie mai bine. Cunosc fani din primul val care au fost dezamagiti de prestatia ulterioara a trupei. Oricum o remarca inoportuna a lui Nick, de comerciant stradal exasperat ca si-a pierdut clientii.
Post a Comment