Saturday, November 7, 2009

Concert / Lansare de album: Implant pentru Refuz


Evenimentul: Concert Implant pentru Refuz. Lansarea albumului Otheroot.
Locul: Setup.
Data: 06.11.2009.
Ora de incepere: necunoscuta. Din experientele anterioare, stiam ca Implantul nu va urca pe scena inainte de ora 23. Stiam ca vor canta doua trupe in deschidere. Nu stiam numele lor, dar am facut tot posibilul sa le evit, desi l-am luat pe Sitalce de la scara la ora 20:45. Pana la ora 22:30 am stat la un cola si o mancare, intr-un local oarecare. Din nefericire, am prins trupele de deschidere. Ambele.
Prima trupa: Emaleth (Nu merita sa le bolduiesc numele, nu merita sa le pun link, dar eu sunt un baiat plin de bun simt) Canta un rock de ala din filmele americane cu liceeni, cu cateva solouri optzeciste facute de un baiat cu batic la cap, tricou cu Scorpions, care se cracana in stilul marilor chitaristi in momentele esentiale. La tobe era un baiat tuns regulamentar, cu pulover cu dungi colorate, care parea ca are o alta treaba dupa concert. Sau a avut inainte. La voce, o gagica care o imita pe Amy Lee. Nu am vazut-o de aproape, dar de la distanta parea acceptabila. Daca domnisoara in cauza ajunge sa citeasca randurile aste, tot ce pot sa-i spun e ca barbatii sunt porci si asa gandesc cand vad o femeie pe scena. Mai erau doi liceeni in trupa, insa nu pot sa va spun mare lucru despre ei. Pe scurt, o trupa fara viitor. Cum dracu' sa pui o trupa cu solouri sa cante in deschidere la Implant pentru Refuz? Dupa ce am ascultat 50 de secunde de Emaleth, am inteles de ce un grup de 50 de oameni si un punker stateau pe afara si ne-au dat impresia ca inca nu s-au deschis portile.
A doua trupa: The Void (Szeged, Ungaria). Am crezut ca sunt romani, dar, dupa cateva minute, mi-am dat seama ca ceva nu e in regula. Mi-am amintit ca am citit pe undeva ceva despre o trupa din Ungaria. Aveau un chitarist tuns scurt si cu cioc, imbracat in stilul marilor chitaristi din anii '80, adica in maieu mulat. Mai aveau un clapar cu cioc si parul pana la brau, care arata a metalist adevarat. Restul erau tunsi regulamentar si aratau la fel ca romanii care canta grohaituri. Au cantat ceva gen Soilwork mai vechi, cu abordari corecte pe alocuri, insa stricate mereu de clape. Da, deci doua lucruri m-au enervat aseara: solourile de chitara si clapele astea infecte.
Trupa: Implant pentru Refuz sau Implant for Denial, pentru restul lumii. Au inceput dupa miezul noptii, insa a meritat asteptarea. Vita, cu parul lung, mult prea lung, Bulbuc si Freaky au avut o abordare corecta (imi place expresia asta, am folosit-o de 18 ori aseara). Ceilalti trei n-au iesit in evidenta. Cei de la Implant pentru Refuz au cantat in stil de mare trupa. Ma bucur ca au ajuns sa lanseze un album la o casa de discuri de afara, ma bucur ca vor canta afara, chiar daca s-ar putea sa nu realizeze mare lucru cu asta. E una dintre putinele trupe din Romania care merita acest lucru, dupa atatia ani de munca. Aseara au cantat cam tot ce as fi vrut sa ascult: Solitor, In soare deschis, Mental, X, Tribut, Sidef. Poporul s-a manifestat destul de bine in fata, mai ales ca aveau si fundalul sonor potrivit. Eu, ajuns la o varsta respectabila, am preferat sa stau intr-un loc mai retras si sa ascult muzica. Nici aici n-am scapat de vesnica problema la concerte de genul acesta: vocea. Vreau sa se auda vocea tare, domnule, cel mai tare, sa acopere restul instrumentelor. Nu stiu ce intelege un om care n-a ascultat o trupa la un astfel de concert. De fapt, stiu. Cand cei de la Implant au cantat Sidef, mie mi s-a facut pielea de gaina, in timp ce Sitalce era gata sa adoarma in picioare. Stiu, merita doua dupa cap pentru acest afront adus rockului romanesc.
Diverse: Sa-mi explice si mie cineva care e faza cu fularele? Din cate stiu eu, fularul e un accesoriu vestimentar, absolut inutil pentru mine, care se poarta, de regula, primavara, toamna si iarna. Mai stiam ca fularele se lasa la garderoba cand persoana care il poarta intra intr-un spatiu inchis. Oare ce-si zice in gand un individ cu sapca, tricou cu maneca scurta si fular infasurat la gat: "Mama, cat de cool pot sa fiu!" Ce nu stiu indivizii astia e ca fitele nu sunt pentru toata lumea. Cand fita se intalneste cu individul nepotrivit, avem de a face nu cu un om cool, ci cu un neam prost. Tot la categoria imbecili, am remarcat un individ cu tricou cu AC/DC si fular la gat. Repet, tricou cu AC/DC si fular la gat. La fel de nepotrivita mi s-a parut si imaginea unui metalist cu geaca de piele, pantaloni de piele, bocanci si tricou cu Kurt Cobain. Un ultim eveniment care merita mentionat: pentru prima data la concerte de genul acesta, am remarcat miros de parfum in jurul meu. Parfumul venea de la o singura persoana. Nu ma pricep prea bine la parfumuri, insa era un miros cunoscut si, cu siguranta, parfumul era destul de scump. Nu vreau sa avansez ideea ca fetele in conversi care vin la concerte sunt nespalate, insa stiam ca folosesc Lady Speed Stick Invisible. Conversi si parfum, iarasi o combinatie interesanta.
Final: Mi-am cumparat Otheroot. Nu stiu cate exemplare s-au vandut, dar faptul ca fata care vindea nu a putut sa-mi dea rest la 100 de lei m-a pus pe ganduri. Sper sa ma fi inselat.

10 comments:

Andrei Vajna II said...

De ce? Tu nu vrei ca rockerii timisoreni sa fie asa bogati incat sa aiba numai bancnote de 100?

In rest, abordarea ta e, mai mult sau mai putin, corecta.

Dave said...

N-am nimic impotriva. Dar daca fata care vindea avea o gramada de bancnote de 100 de lei, putea sa schimbe una cu 10 bucati de 10 lei de la fata care vindea bilete. Ca biletul a fost 10 lei.

Garm said...

Care e faza cu Implant For Denial? IPR si-au schimbat numele? Am ascultat Nemesis pe Youtube si nu suna rau.

Offtopic: Nimic despre plecarea lui Steven Tyler de la Aerosmith :)?

Dave said...

Implant for Denial e denumirea pe care o vor folosi in strainatate. Cred ca Nemesis si Sidef sunt cele mai bune piese de pe Monolith si Otheroot, deci e normala reactia ta. Iti recomand intreg albumul.

Ce sa zic de Steven Tyler? Toate lucrurile au un sfarsit. Sfarsitul trupei Aerosmith trebuia sa vina dupa Nine Lives.

Paul Slayer Grigoriu said...

In ceea ce priveste Aerosmith, mi-as fi dorit sa-i vad, dar sunt aproape de acord cu tine. Aproape fiindca nu stiu daca nu suna bine live - si asta e o ratiune suficienta de a exista pentru o trupa rock - si nici daca nu mai aveau cateva piese bune in ei. Dar ultimul album care conteaza cu adevarat e, intr-adevar, "Nine Lives".

Pe cei de la IPR i-am vazut anul trecut, cand am fost la Lille la East West Fest. Nu e felia mea, dar canta bine in concert si albumul din vremea aceea suna foarte profi. Tot respectul!

RafA said...

Foarte tare articolul. Tot ce e scris acolo e super, cu minimum de cuvinte. Desi parere personala, subiectiva, un text care te face sa simti ca ai fost la concert.

Oana said...

Hey,

Din intamplare am dat peste articolul tau acum, dupa 7 ani si mi-a placut. Chiar am zambit la ce ai scris despre Emaleth si mi-am reamintit momentul.

Oana, gagica de la voce :))

Dave said...

Da, imi amintesc vag concertul. Mai exista trupa voastra?

setsuna said...

Nu, nu mai exista. Dar o parte din baieti mai canta...in Kultika si Mere.

setsuna said...

Nu, nu mai cantam impreuna de ceva timp.