1% inspiratie si 99% transpiratie. Sunt convins ca cei patru suedezi de la Vains Of Jenna sunt intru totul de acord cu aceasta afirmatie. In cei trei ani care au trecut de la lansarea albumului Lit Up/Let Down, Lizzy DeVine, Nicki Kin, Jacki Stone si JP White au transpirat din greu, cam la fel ca Gabriel Cotabita cand se apropie de microfon. Numai ca in timp ce unii transpira de emotie ca vor interpreta o melodie scrisa de altcineva, in timp ce altii transpira cu instrumentul in brate si materiale de studiu in fata ochilor, cei de la Vains Of Jenna transpira in fiecare seara, in backstage, cu o sticla de Jack Daniel's in mana, firicele de praf alb pe la nas si capete care fac reclama la L'Oreal in jurul prohabului. Trebuia sa zic ceva si de instrument, nu? Si cine se pune in calea transpiratiei merita un pumn in nas, ca tour manager-ul trupei Cradle Of Filth. Adica e inadmisibil, domnule, sa se piarda procentul de 1% de inspiratie din cauza unui individ care pazeste usile! Asta e rock'n'roll-ul. Asta e transpiratia care face marile albume. The Art Of Telling Lies este un album mare, atat de mare ca da de pamant cu toate produsele aparute anul acesta in zona sleaze glam. Lizzy DeVine a caracterizat foarte bine The Art Of Telling Lies, intr-o declaratie recenta: The album is a mix of Sleaze, Rock n' Roll, Pop, Arena Rock, Funk and everything in between. Pe meleagurile noastre, aceasta combinatie muzicala este cunoscuta sub denumirea de rock'n'roll pozitiv. Bineinteles ca asa ceva nu se canta pe la noi, chiar daca se transpira in jurul urechilor, de la casti, si ni se fredoneaza zilnic acelasi refren: viata e nedreapta. Cum nu vii tu, Tepes Doamne...
De ascultat: Everybody Loves You When You're Dead, Mind Pollution, The Art Of Telling Lies.
No comments:
Post a Comment