Prin 21st Century Breakdown, cei de la Green Day vor sa continue treaba inceputa cu American Idiot. Intr-un fel, e normal, doar nu era sa cazul sa se intoarca la Dookie, care a avut parte de continuari la vremea lui. Trebuie sa stiti un lucru din start: daca nu v-a placut American Idiot, puteti sa mergeti cu incredere pe mana celor care traiesc in trecut si striga, de mai multi ani, "Green Day is dead!". 21st Century Breakdown este o noua opera rock, impartita in trei acte, Heroes and Cons, Charlatans and Saints si Horseshoes and Handgrenades, si contine aproape 70 de minute de muzica, cam de doua ori mai mult decat faceau cei de la Green Day, pe un album, in anii '90. Daca s-ar fi limitat la 45 de minute, ar fi iesit un album genial, dar, in cazul unei opere rock, povestea dicteaza si impune scaderi de ritm. Daca ascultati punk, 21st Century Breakdown o sa vi se para un album pop. Daca ascultati pop, 21st Century Breakdown o sa vi se para un album punk. Adevarul e pe undeva pe la mijloc, iar faptul ca cei de la Green Day au inceput sa-si vanda albumele cu bonusuri The Who spune multe despre ambitiile lor. Chiar daca la influente apar nume mari ca John Lennon, The Who sau Queen, 21st Century Breakdown, de la momentele cele mai soft pana la cele de punk, nu este altceva decat Green Day. Nu alt Green Day, doar Green Day. Dupa cum am spus, 21st Century Breakdown nu este un album perfect, cateodata am impresia ca e cu jumatate de punct sub American Idiot, altadata am impresia ca este cu jumatate de puncte peste, dar este cel mai bun album pe care Billie Joe Armstrong & Co il puteau scoate in 2009. Nu cred ca se putea face mai mult fara riscul de a fi afectata cursivitatea si nici nu cred ca era nevoie.
De ascultat: Know Your Enemy, Horseshoes and Handgrenades, American Eulogy.
3 comments:
Cam plictisitor la prima auditie. Probabil ca nici nu avea cum sa fie altfel. Sunt de acord cu topul tau.
Da, cu siguranta e un album care necesita mai multe ascultari. Combinatia versurilor cu muzica creeaza ceva aproape de genial. Un exemplu elocvent e Peacemaker care a inceput sa-mi placa la nebunie. (Tocmai am avut o revelatie: cred ca au si ceva de REM in ei) La fel si piesa ce da titlul albumului.
O opera rock cu adevarat reusita. Ma intreb, totusi, ce vor face de acum incolo.
Cu siguranta e un album care necesita mai multe ascultari. Dupa prima ascultare am avut aceeasi reactie pe care ai avut-o si tu. Nu stiu ce vor face de acum incolo. Probabil ca vor lua iar o pauza de cativa ani si dupa aceea se vor apuca tot de o opera rock.
Post a Comment