Hank III - Damn Right, Rebel Proud

Hank III e nepotul lui Hank Williams Sr si fiul lui Hank Williams Jr, doua legende ale muzicii country americane. In mod normal, cititorii acestui blog ar trebui sa-l stie pe Hank III din colaborarile sale cu Phil Anselmo in Superjoint Ritual si, mai nou, in Arson Anthem. Genul muzical pe care il canta Hank III a primit o gramada de denumiri de-a lungul timpului: hard-twang, punkabilly, cowpunk, alternacountry, slacker swing sau honky punk. Omul nu putea sa ignore numele pe care il poarta si mostenirea pe care a lasat-o acesta muzicii americane, oricate probleme ar fi avut cu tatal sau, la fel cum nu putea sa trateze cu indiferenta cicatricile muzicale ale copilariei si adolescentei sale: punk, heavy metal si alte chestii extreme. Damn Right, Rebel Proud nu se indeparteaza prea mult de precedentele albume, Risin' Outlaw, Lovesick, Broke and Driftin' si Straight to Hell. Desi la prima vedere componenta country de tip vechi pare pregnanta, piese ca H8 Line, Long Hauls & Close Calls si P.F.F. (Punch, Fight, Fuck) vor sa ne demonstreze contrariul. Dupa cum ati putut observa din titlul ultimei piese mentionate, temele pe care le abordeaza Hank III in piesele sale sunt deosebit de serioase: alcool, droguri, femei si alte subiecte numai bune pentru ascultatorii de muzica country care isi cumpara albumele din reteaua Wal-Mart. Atat de serioase, incat Curb Records, casa de discuri care se ocupa de nume ca Tim McGraw, LeAnn Rimes, Rodney Atkins sau Heidi Newfield si care si-a pus semnatura doar pe primele doua albume ale lui Hank III, l-a retrogradat la subdivizia Sidewalk Records. Pentru Hank III, care ani buni s-a luptat cu Curb Records, acest lucru nu este o noutate. Albumul Straight to Hell, din 2006, a aparut la o alta subdivizie, Bruc Records. Asemanarile dintre Straight to Hell si Damn Right, Rebel Proud nu se opresc aici: ambele au avut parte de doua versiuni, una explicita si una clean, pentru Wal-Mart. Si daca tot sunt la capitolul asemanari, nu pot sa nu remarc, dupa ce am urmarit un interviu cu Hank III, ca vocea lui seamana mult cu cea a lui Anselmo din "vremurile bune". Nu am urmarit demult aspectul acesta, motiv pentru care sfarsesc articolul doborat de curiozitate: oare au trecut vremurile bune pentru Anselmo?