Staind - The Illusion Of Progress

Titlul spune totul. De fapt, penultimul lor album ar fi trebuit sa se numeasca The Final Chapter. Cam aceasta este starea post - Chapter V pentru Staind: The Illusion Of Progress. Declaratia lui Aaron Lewis descrie perfect momentul de cotitura din cariera uneia dintre cele mai importante trupe ale post-grunge-ului:

We went into the studio with the mindset of making our heaviest record yet, but the record that came out has flavors of Pink Floyd and straight-up blues. We didn’t use the same rigs that we use onstage; we used all vintage guitars and amps, and I’m pretty psyched about it! The songs are pretty timeless in their texture.

Ca au intrat cu ceva in gand si au iesit cu altceva nu e chiar asa de grav. Problema e ca The Illusion Of Progress mi-a adus aminte de perioada in care cumparam cate o caseta sau doua pe luna si le roteam pana oboseam si incepea sa imi placa cate ceva. In conditiile de acum, am ascultat albumul combinat cu Break The Cycle, 14 Shades Of Grey si Chapter V, raportul fiind de 1 la 4: o piesa de pe The Illusion Of Progress intercalata intre patru piese de pe celelalte trei albume. Nu e chiar asa de grav nici faptul ca The Illusion Of Progress a ratat locul 1 in Billboard, clasandu-se sub Jonas Brothers si un Kid Rock aparut anul trecut. La urma urmei, trebuia sa sa intample si asta odata. Ce e foarte grav e ca nu prea exista echivalent la Believe, primul single, si, totodata, cea mai buna piesa de pe album. Asa ceva nu s-a mai intamplat niciodata la Staind. Cele trei bonusuri nu salveaza nimic.