Truda si bula

O noua mizerie produsa de rockul romanesc si un comunicat oficial pe masura:

Formatia TRUDA nu va raspunde provocarilor artistilor frustrati si publicului care nu intelege ce se intampla in jurul lui, in tara lui!!! Suntem acei oameni care, daca insumam realizarile noastre in ultimii 18 ani, am ajuns sa spunem:FUCK Romania si fuck ipocrizia din undergroundul romanesc, unde trupele in loc sa se sprijine, se sapa pe la spate dim motive meschine de 2 lei!!! Cine crede ca suntem o gluma ..sa se mai gandeasca un pic ...in caz ca stiu ce inseamna acest proces psihic!!! Suntem destul de maturi ca sa ne exprimam prin intermediul muzicii noastre, si sa spunem pe fata si fara linsaturi in cur ceea ce credem despre unele lucruri. Cine considera ca ce facem nu e un lucru bun inseamna ca inca nu stiu ce inseamna sa-ti castigi propri bani si ca parintii le cumpara masini si apartamente! Nu vom canta niciodata despre penibilitati ca: zapada, ciori, sange, si povesti cu zei sau muschi, tzatze, sabii si eroi. Am ajuns sa ne plictiseasca epicul de moarte. Wake up people and smell your own shit!!! Cred ca suntem indreptatzitzi sa ne spunem ofurile. Cine nu ne place sa nu vina la concerte..ne simtzim bine si fara voi si comentariile voastre puerile!

Asta chiar e geniala si merita citita de doua ori:

Cine considera ca ce facem nu e un lucru bun inseamna ca inca nu stiu ce inseamna sa-ti castigi propri bani si ca parintii le cumpara masini si apartamente!

Bula lunii ianuarie, fara indoiala. Mad, esti pe locul 2 cu ale tale:

Piese, desi in nici un fel originale, foarte bine realizate, de la concepere la realizare. (Metalfan)

Bright Lights e genul de piesa care ori iti place la nebunie ori iti este total antipatica, depinde de starea de spirit si de nivelul de rabdare – pe aproape 17 minute McBean si Webber mentin un duel vocal, repetand obsesiv „bright lights, bright lights” intr-o tonalitate lenta, ca apoi riff-urile sa loveasca si muzica sa devina heavy si destul de rapida; treptat insa sunetele se schimba in ceva lent si bizar, intr-o atmosfera stranie care parca pluteste, moment in care clapele preiau rolul principal pentru o buna bucata de vreme, ca finalul sa fie marcat de o alternanta intre chitara care ar vrea sa explodeze si clapele care o tempereaza. (Metalfan)