Gamma Ray - Land Of The Free II

Pe Gamma Ray i-am descoperit in 1993, cand piesa Future Madhouse a fost power play la Studio Rock. A doua zi am alergat la Rocka Rolla si mi-am cumparat caseta cu Insanity & Genius, pe care am rotit-o de nenumarate ori pana in 1995 si am invatat toate piesele. Land Of The Free l-am cumparat de la Bestial si l-am invatat mai repede, pentru ca avea o hartie xeroxata pe care erau trecute versurile. Din cauza fluctuatiei gusturilor muzicale si a vicisitudinilor istorice, i-am pierdut pe Gamma Ray pana prin 2001, cand, din curiozitate, mi-am cumparat de la acelasi Bestial, de data asta, CD-ul No World Order. Ulterior am aflat ca in cei sase ani scursi am ratat doua albume, despre care se spune ca ar fi fost cat de cat bune. Unul din principiile lui Sitalce, care isi cumparase si el No World Order, singurul album Gamma Ray pe care il detine si pe care l-a ascultat, spune ca genul acesta de metal e ca o telenovela. Fie ca il prinzi de la episodul 1, fie ca il prinzi de la episodul 3, fie ca il prinzi la episodul 7, intelegi actiunea, asa ca nu mai are rost sa iti pierzi timpul cu trecutul. Din acest motiv nu am ascultat integral nici pana in ziua de astazi primele doua albume Gamma Ray, Heading for Tomorrow si Sigh No More, nici albumele Somewhere Out in Space si Powerplant, dar nici Majestic. De acelasi principiu m-am lovit si cand am fost pus in fata albumului Land Of The Free II. Sa stiti ca il inteleg perfect pe Kai Hansen. Chiar daca spun ca se simt tineri in sufletul lor, batranii simt cum li se duce viata. Kai Hansen ne-a demonstrat-o de multe ori pana acum. Cum Helloween e cea mai mare realizare a vietii lui, batranul Kai a analizat in paralel istoriile celor doua trupe si a ajuns la concluzia ca Gamma Ray nu are niciun album cu Part II, pe cand Helloween a ajuns deja la Part III. Singura idee rentabila pentru el era sa distruga albumul copilariei mele, Land Of The Free. Land Of The Free II e mult mai slab ca No World Order si cel mai corect titlu era Land Of The Free Second Hand. Vocea lui Kai Hansen a inceput sa ma irite din ce in ce mai mult, desi canta la fel de prost ca intotdeauna, productia e infecta, la fel ca intotdeauna. Am remarcat vreo doua piese, dar nu mai stiu cum se numesc. Albumul a luat delete, pentru ca nu se asorta cu playlistul si statea ca un ghimpe intre Foo Fighters si Gogol Bordello. Ma intreb cum as fi receptionat acest album daca ar fi aparut in 1995, in locul lui Land Of The Free sau macar ca o continuare prin 1996. Cand vad reactiile pozitive ale unor indivizi trasi la xerox de pe forumuri, mi-e foarte clar ca Gamma Ray nu s-a schimbat, iar metalistii raman metalisti pana ruginesc si inghit orice.

Va dati seama ca si ratatul de Ralf Scheepers se va simti obligat sa puna un II la unul dintre albumele trupei sale.