Bule

Presa metal romaneasca e plina de cronicari. Daca ati fost talentati la compunere in clasa a II-a, daca ati scris poezii inca de la gradinita, daca ascultati metal de anul trecut, daca ati vazut o chitara si mai bagati si niste amanunte pur tehnice de parca ati diseca o broasca, in fine, daca mai beti si trei beri inainte, puteti sa va incercati talentul de cronicar. La fotbal, politica si metal se pricepe orice metalar, nu degeaba inca mai auzim de mitul metalistului inteligent. Autoritatea in domeniu trebuie manifestata prin formulari hotarate, de genul "fara indoiala", "desigur", "bineinteles", "cu siguranta", iar cronica trebuie sa fie cat mai lunga ca sa am motive suficiente de ras. In premiera pe luna august 2007, pentru a doua oara pe acest blog, Fane, nu cel de la defuncta trupa Deviant (pentru care am devenit din ce in ce mai ieftin si il salut cu aceasta ocazie, pentru ca ma simt mai scump ca ieri), ci un oarecare Fane, de la o oarecare trupa MG42 (nu stiu de unde sunt, nu stiu ce canta, oricum canta prost):

Pe partea vocala, se simte un interes major, mai ales pentru ca poti auzi cum artista isi expune vocea la maxim.

Multi il considera pe Gaius drept un tirant, datorita cruzimii, extravagantei precum si a perversitatii sexuale.

Rise of the Tyrant confera un sentiment de siceritate, cel putin pe plan muzical. Este organic si este pur. Angela a capatat mai multa personalitate si mai multa emotie.

The Day you Died este o continuare perfecta, ce prezinta un vag sentiment de melancolie. Urmeaza o piesa instrumentala, foarte bine lucrata. Confera acelasi sentiment cu care ne-am obisnuit. Ceva influente din cantece eroice, folosite mai degraba pentru momente de tristete, s.a.m.d.

Daca tot ce ati vazut pana acum e prea putin, Fane tine sa isi consolideze pozitia printr-o virgula intre subiect si predicat:

The Last Enemy, prezint un schelet compus dintr-o structura destul de uzuala.