1. Deftones - Ohms
2. Katatonia - City Burials
3. Ulver - Flowers of Evil
4. Marilyn Manson - We Are Chaos
5. The Smashing Pumpkins - CYR
6. Mark Lanegan - Straight Songs of Sorrow
7. Alanis Morissette - Such Pretty Forks in the Road
8. Dark Tranquillity - Moment
9. The Night Flight Orchestra - Aeromantic
10. Motorpsycho - The All is One
11. Nick Cave - Idiot Prayer
12. Chris Cornell - No One Sings Like You Anymore, Vol. 1
13. Pure Reason Revolution - Eupnea
14. Blue Oyster Cult - The Symbol Remains
15. Jason Isbell and The 400 Unit - Reunions
16. Black Crown Initiate - Violent Portraits of Doomed Escape
17. Samsara Blues Experiment - End of Forever
18. Jarv Is - Beyond the Pale
19. Imperial Triumphant - Alphaville
20. Esoctrilihum - Eternity of Shaog
Spotify Wrapped spune ca am ascultat in jur de 91.000 de minute de muzica, deci 63 de zile in continuu. As mai adauga in jur de 1.000 de minute ascultate pe Tidal si CD player in casa (sa nu tin degeaba colectia aia de CD-uri) si in masina. Din pacate, Spotify nu face o statistica pentru albumele aparute in 2020, sa ne spuna cat de mult ascultam albumele noi. Ar fi interesant pentru ca multa lume, inclusiv eu intr-o perioada, si mai putin in ultima vreme, punem in top albume care ne impresioneaza pe moment, le ascultam de doua sau de trei ori si nu mai revenim aproape niciodata la ele, in timp ce albume cu zeci de ascultari raman in afara topului. Am incercat sa pun in top albume pe care le-am ascultat mai mult de trei ori si la care cred/sper ca o sa ma reintorc, desi e dificil de prezis, pentru ca acelasi Spotify imi spune ca am ascultat 1.093 de artisti in 2020.
Surpriza cu Deftones? Nu as spune, avand in vedere ca e pe primele locuri in multe topuri si e vazut ca un nou varf in discografia trupei. Totusi, e greu de inteles pentru noi, fanii Deftones, de ce albumul self titled, Saturday Night Wrist, Koi No Yokan sau Gore nu ar fi varfuri.
Nu e o surpriza nici faptul ca orice combinatie cu Shooter Jennings prinde topul. Unii spun ca We Are Chaos e cel mai bun album Marilyn Manson de la Holy Wood incoace, altii nu sunt de aceeasi parere. Eu nu imi mai pun probleme din astea de prin 2007, cand nu am inteles de ce Eat Me, Drink Me ar fi un album slab.
Billy Corgan spunea ca fanii Gish au urat Siamese Dream, fanii Siamese Dream au urat Mellon Collie, fanii Mellon Collie au urat Adore si toti laolalta au urat Machina. CYR, un experiment synth-pop, e doar pentru fanii tuturor albumelor The Smashing Pumpkins. Daca credeti ca cel putin un album e un fiasco, nu va recomand CYR.
Pe Alanis Morissette nu am mai ascultat-o de la Jagged Little Pill, album pe care l-am avut pe caseta la vremea lui. Avand atat de mult timp liber la dispozitie in 2020, am trecut putin prin albumele adolescentei, am dat de Diagnosis si apoi am aflat ca pregateste un album nou, Such Pretty Forks in the Road. Compozitii inspirate si aceeasi voce interesanta care te prinde din prima.
Motorpsycho sau The Same Old Rock, cum spune a doua piesa de pe un album de 84 de minute, cu o melodie de peste 40 de minute, N.O.X., impartita in cinci parti, cum faceau trupele de progressive old school. Un album pentru oameni cu mult timp liber si rabdare, cum nu sunt eu in general, dar dupa o piesa ca The Magpie e greu sa renunti la ascultarea integrala a albumului The All is One si sa treci la o alta trupa.
Dupa mult prea laudatul Ghosteen, Nick Cave revine cu un album in care canta piese Nick Cave & The Bad Seeds si Grinderman singur la pian. O alegere inspirata intr-un an ciudat, cu un turneu amanat sine die. Poate e mai bine asa, nu cred ca Ghosteen ar fi meritat un turneu.
Dupa ce a testat terenul in vara cu excelenta varianta a piesei Patience, vaduva lui Chris Cornell a aruncat pe piata, in mod surprinzator oarecum, pe 11 decembrie, un album de coveruri care spune un mare adevar, No One Sings Like You Anymore, obligatoriu pentru fanii Cornell, Soundgarden sau ai trupelor care au interpretat variantele originale.
Albumul End of Forever al celor de la Samsara Blues Experiment se gaseste deocamdata doar pe Bandcamp, deci pentru mai multe ascultari trebuie sa platiti. Sau pe torrents, daca va mai ocupati cu din astea. Sau pe YouTube, dar probabil la calitate inferioara.
Jarv Is e chiar Jarvis Cocker de la Pulp, si cu asta am spus tot.
Dupa ce am ascultat Alphaville, nu mi-a venit sa cred ca intr-o zi de luni din aprilie 2019, Imperial Triumphant au fost in Timisoara si eu i-am ratat din comoditate. Ma rog, nu prea stiam eu cine sunt pe atunci si nici nu am verificat, fiind o perioada cu multe concerte in Timisoara (cel putin unul pe saptamana).
AC/DC - Power Up
Akhlys - Melinoë
Avatar - Hunter Gatherer
Blackfield - For the Music
Bruce Springsteen - Letter to You
Bush - The Kingdom
Chris Stapleton - Starting Over
Communic - Hiding from the World
Crippled Black Phoenix - Ellengæst
Dool - Summerland
Emma Ruth Rundle & Thou - May Our Chambers Be Full
Enslaved - Utgard
Erasure - The Neon
Fish - Weltschmerz
Gaerea - Limbo
Haken - Virus
House of Lords - New World - New Eyes
Ist Ist - Architecture
Killer Be Killed - Reluctant Hero
Master Boot Record - Floppy Disk Overdrive
Mr. Bungle - The Raging Wrath of the Easter Bunny Demo
My Dying Bride - The Ghost of Orion
Napalm Death - Throes of Joy in the Jaws of Defeatism
Oranssi Pazuzu - Mestarin Kynsi
Ozzy Osbourne - Ordinary Man
Pain of Salvation - Panther
Paradise Lost - Obsidian
Pyogenesis - A Silent Soul Screams Loud
Richie Kotzen - 50 for 50 (daca nu faceti fata la 50 de piese, puteti incerca varianta asta)
Sepultura - Quadra
Stone Temple Pilots - Perdida
The Pineapple Thief - Versions of the Truth
Wino - Forever Gone
Rock romanesc
Perioada de izolare a fost fructuoasa pentru trupa Trooper de la Targoviste. Baietii au lansat o piesa-manifest de 18 minute, Radacini de dor, in care abordeaza laitmotive imemoriale de genul "codru-i frate cu romanul", motive samanatoriste, cum ar fi reintoarcerea spre trecut ("prin umbre vechi ce mai gasim repere") sau dezradacinarea, simpla dihotomie rural-urban primind o noua dimensiune in contextul generalizarii in satul romanesc a muncii in strainatate, dar si teme ancorate profund in realitatea imediata, ca taierea padurilor, nationalizarea resurselor naturale cedate prea usor corporatiilor straine, pastrarea traditiilor ancestrale si, evident, doua fire, doua paie, ia ciuleandra la bataie. Versurile nu sunt scrise de George Simion, cum v-ati fi asteptat, ci de poetul Alin Dinca, care inca din start valorifica bogatia limbii romane, idee sustinuta si de presedintele Academiei Romane, Ioan-Aurel Pop, care vedea limba romana intre primele opt limbi ale lumii in 2018, pentru ca in 2020 sa coboare putin din doina si sa o plaseze intre primele douazeci. Alin Dinca, ca un iscusit stapanitor al vorbelor prin profesia sa, ne atrage atentia ca padurea si codrul nu sunt sinonime in totalitate. Padurea este o intindere mare de teren acoperita cu arbori, in timp ce codrul este o padure mare, deasa si batrana. Cu alte cuvinte toti codrii sunt paduri, dar nu toate padurile sunt codri.
Din punct de vedere muzical, avem de a face cu un heavy metal folcloric mult mai rafinat decat ceea ce oferta Dirty Shirt, un fel de Subcarpati suprapus peste tendintele progressive, tot mai accentuate dupa 2000, ale trupei Iron Maiden. Pe langa instrumentele clasice pentru o trupa de heavy metal, avem vioara, avem fluier si caval (tot un fel de fluier, vezi explicatia codru/padure), avem tenor si doua soprane, avem si un recitator. Ce-i drept, un actor necunoscut, dar Florian Pittis, Stefan Iordache sau Adrian Pintea nu mai sunt disponibili. Putem incinge si o hora pe la mijloc, dar asta in spectacolele live.
Bineinteles ca patura conservatoare a fanilor Trooper e in delir. Un oarecare Silaghi, probabil din Ardeal, dupa varianta maghiarizata a numelui, exclama, in comentariile de pe YouTube: "doamne ce energie ;).. lua-mi-as fratii de mana sa-i rupem in bataie pe cei ce ne fura!!!" Mortem, probabil primul vlastar din familia sa cu studii superioare, sustine ca melodia e "de fredonat cu voce tare și cu volumul la maxim. Asta da artă, o adevărată inspirație până și pentru studenți." Gabriel simte cum creste mandria de roman in el ascultand melodia, in timp ce Daniela isi poate stapani cu greu lacrimile si considera ca "trebuie sa ai o piatră în piept în loc de inimă ca să nu te miște deloc". Pe mine m-au miscat putin versurile de la minutele 10:35 - 10:51, care suna cam asa (sper sa le fi scris exact dupa ureche):
Radacinile-s adanci,
Stau infipte in pamant,
Nu le-a smuls furtuna rea,
Nu le-a uscat seceta,
Pun urechea pe un pom,
Ea vorbeste ca un om,
Stie ce-i in gandul tau,
Te ajuta cand ti-e greu.
Problema e la versurile bolduite. Urechea vorbeste ca un om sau pomul? Genul feminin indica destul de clar ca este vorba de ureche. Probabil se vrea o metafora, urechea nefiind un organ capabil de rostire romaneasca. Ma rog, nici pomul, dar ar fi o ilustrare a conexiunii indisolubile dintre roman si natura, un element de legatura intre elementul mobil prin excelenta, omul, si prin om se intelege romanul, si elementul imobil, pamantul stramosesc in care ar fi adanc infipte radacinile romanului. Poetul trece cu usurinta, si chiar impotriva logicii, de la singular la plural in versurile "Ce durere, frica, intuneric, ploi!/Cand rad imi plange inima in noi". In fine, sunt eu prea analitic. E rock'n'roll, e de hora, are tot ce-i trebuie, cum spun fanii: "Hai cu esența carpatină să se trezească natura divină a omului bun cu sânge străbun!!!"
Trupa Luna Amara de la Cluj nu a facut nimic notabil in plan muzical in afara de a cere donatii. Cu toate acestea, am observat adancirea inegalitatilor sociale in cadrul trupei. In timp ce activistul de Facebook Mihnea Blidariu, ajuns aproape la sapa de lemn, isi indemna urmaritorii din bula sa nu mearga la vot (Marcel Ciolacu approves this message) sau sa nu respecte masurile recomandate de autoritati pentru reducerea impactului pandemiei, bassistul Sorin Moraru isi etala colectia de viniluri pe Instagram (multe din 2020).
Top concerte in Timisoara
Lista ar fi fost goala si daca nu ar fi fost pandemia. Ba chiar pandemia a venit la fix pentru a ne face sa uitam ca nu mai avem concerte in Timisoara din cauza noastra. Locul in care a fost Daos si ulterior Capcana, unde am vazut nenumarate concerte, e la pamant si a devenit istorie pentru a face loc unor cladiri de birouri, care se pare ca vor deveni tot istorie in conditiile in care corporatiile si-au dat seama ca munca home office e destul de rentabila.
Albumul Pitchfork al anului: Taylor Swift - folklore (Evermore nu mi-a spus mare lucru). E primul album Taylor Swift pe care il ascult de la Fearless din 2008. Legat de Pitchfork, am o poveste interesanta. Eram pe la raionul de viniluri in Carturesti si in fata mea, pe cealalta parte, erau doi tineri, probabil elevi de liceu. Unul dintre ei ridica un vinil si ii spune celuilalt: "Albumul asta a primit primul 10 curat in Pitchfork". "Mda!", imi zic eu. "OK Computer sau Kid A, precis." Bineinteles ca trebuia sa stiu exact, asa ca am asteptat sa plece si am mers sa vad despre ce album era vorba: Fiona Apple - Fetch the Bolt Cutters. Avand in vedere ce note au dat unor albume clasice, nota 10 e prea de tot, la fel cum a fost si in cazul Radiohead.
Albumul hip-hop al anului: Run the Jewels - RTJ4
Best live performance: Run the Jewels - Walking in the Snow, la Adult Swim "Holy Calamavote 2020". Recomand tot show-ul. Probabil se gaseste pe bucati pe YouTube.
10 comments:
Oh, sunt surprins ca 3 din top 20 le am si eu in top.
Am ras la partea cu George Simion. (nu ca as fi stiut cine e atunci cand a aparut piesa)
Am reascultat portiunea mentionata (prin difuzoarele telefonului, deci sper sa nu gresesc) si cred ca versul totusi este "Ne vorbeste ca un om".
Nu stiu cat de mult e patura conservatoare. Eu tind sa cred ca e noua generatie, ceea ce e si normal.
Si data fiind analiza ta, sunt de-a dreptul socat sa vad ca deplangi demolarea unei cladiri odioase, aproape de buricul targului, pe malul canalului navigabil Bega, o cladire simbol al culturii proletare. Chiar mai vazusem oameni care puneau poze asemanatoare acompaniate de cliseul "tot ce e bun in tara asta se distruge". Sigur, reflecta perfect situatia muzicala din oras - fostii muncitori ai fabricii de palarii, inlocuiti de roacherii pierduti prin curentii tranzitiei - dar sa suferi dupa pierderea unui trecut sinistru, in loc sa privesti spre viitor... de fapt, de ce ma plang? Asta e publicul timisorean, vesnic suparat si pretentios, greu de satisfacut.
Nu-s de acord sa-l faci pe Mihnea "activist de Facebook" cand omul chiar a fost si in linia intai.
Trei albume? As paria pe Ulver, Alanis Morissette si Blue Oyster Cult.
Nici eu nu am stiut de George Simion pana in ziua alegerilor. Din ce am auzit, au cam aceleasi idei si acelasi vocabular fundamental. Coiotul s-ar incadra perfect in AUR, ar putea compune un imn al partidului, doar a studiat folclorul.
Eu am ascultat partea de cel putin douazeci de ori, tot "ea" aud. Dar la "cand rad imi plange inima in noi" am auzit bine, nu?
O fi noua generatie, dar e vorba de ideile conservatoare preluate din familie, din societate.
Odioasa sau neodioasa, era o cladire care apartinea realism socialismului, care e o parte a istoriei. Eu deplangeam disparitia locului unde se canta live, nu neaparat a cladirii. Cladiri s-au prabusit si se vor mai prabusi, indiferent de valoarea lor istorica sau artistica.
Pai, ce a facut Mihnea in ultima vreme in afara de a-si varsa frustrarea pe Facebook (recunosc ca nu il urmaresc, mai intru la anumite intervale)? Cand mai dau de o cugetare de a lui imi amintesc de vorbele lui Basescu despre Dana Budeanu: "Se face că gândeşte adânc, dar pare că nu are cu ce”.
Voiam sa ascult si Bruce Springsteen ca am tot ascultat hiturile lui in ultima vreme (in sensul ca auzeam intamplator vreo piesa de a lui si apoi o ascultam de mai multe ori). Dar dupa primele doua piese mi-am dat seama ca nu eram in starea potrivita.
Nu stiu, ca n-ai precizat unde se regaseste acel vers asa ca nu am verificat. Dar voi asculta atent maine.
A, am inteles acum ce voiai sa spui cu conservatori. Dar daca tot am inteles gresit, ma intreb ce poate fi conservator la noua generatie. Cred ca mai degraba e din cazua vidului identitar din generatia parintilor.
Locul disparuse oricum, cum au mai disparut si altele. Or sa apara altele si or sa dispara si ele.
Nu mai tin minte care a fost ultima activitate a lui Mihnea. Probabil a iesit si el cu #rezist. Sau poate nu, ca poate nu s-a simtit reprezentat. Chiar nu mai tin minte.
Asculta de la minutul 8:20. M-am gandit si la varianta "pun urechea pe un pom, ne vorbeste ca un om" si nu ar avea logica decat daca am lua in calcul o noua trecere de la singular la plural, pentru ca, in mod normal, ar trebui sa fie "imi vorbeste ca un om". Dar Coiotul nu se incurca in subtilitati din astea.
National-comunismul lui Ceausescu a lasat urme adanci in generatia parintilor si a bunicilor. La TV inca se difuzeaza filmele istorice din perioada aia, chiar si filme cu ilegalisti comunisti.
Legat de Mihnea se confirma ce spun eu, activist de Facebook. Nu cred ca a iesit cu #rezist, probabil a rezistat pe Facebook ca marii nostri intelectuali care au facut rezistenta prin cultura in perioada comunista.
Revin cu analiza promisa. Versul e "Cand radem plange inima in noi", dar e greu de auzit pentru ca la finalul cuvantului "radem", din prea mult aplomb, furios pe starea actuala a lucrurilor si grabit sa ajunga la partea importanta a frazei, naratorul inchide grua strans (cam cum vorbeste Minculescu printre dinti) si vocala mai deschisa "e" practic dispare. Normal ca un creier obisnuit de om care asculta in treacat, completeaza in cel mai simplu mod vidul creat. Practic versul rostit e "Cand rad'm plange inima in noi".
Am ascultat si partea cu pomul, de data asta la casti, si acum mi se pare ca spune "el". In orice caz, al doilea sunet e asa scurt ca aproape ca nu exista. Practic poti spune ca versul e "E vorbeste ca un om", iar ascultatorul completeaza cu ce i se pare mai potrivit. Poate e si ideea de a nu identifica genul concret (desi asta nu ar fi bine primit de patura conservatoare).
Mie "ne" mi se pare cel mai potrivit. Pomul (o metafora pentru traditii, spiritul strabunilor etc.) e acolo statornic si vorbeste intruna. Daca pui urechea poti auzi ce spune. Dar nu e ca si cum pomul vorbeste celui ce pune urechea. El vorbeste intregului popor. Iar Coiotul, in rolul sau de artist, are responsabilitatea de a asculta si transmite mai departe ce ii spune pomul.
Excelenta analiza ta si inca o dovada ca Radacini de dor e o adevarata opera aperta. Doi oameni au viziuni diferite asupra versurilor, chiar daca libertatea de interpretare are legatura cu gramatica, nu cu sensul, unde parerile noastre coincid.
S-ar putea sa ai dreptate cu versul "cand radem plange inima in noi", avand in vedere ca in continuare poetul foloseste persoana I plural, insa pronuntia vocalistului este nefericita si in mod neindoielnic se aude exact cum spui tu: "Cand rad'm plange inima in noi". Probabil acel "e" deschis ar fi incurcat putin respiratia vocalistului si stim cat de atent isi lucreaza Alin Dinca partile vocale. De altfel, pentru cursivitatea partilor vocale sunt acceptate astfel de, sa le zicem, licente, cum au fost si acele celebre versuri Iris: "da, da, eu stiu, tu ai vrut ca sa ma minti".
Probabil ca la faza cu pomul e o problema de mixaj, o decalare intre mai multe voci ale lui Alin Dinca si nu se aude acel "l" din "el". Ai dreptate, Coiotul pare un mijlocitor intre pamantul stramosesc si roman la fel cum IPS Teodosie e un mijlocitor intre Dumnezeu si Sosoaca. Totusi, mai logic mi s-ar parea ca poetul sa puna urechea direct pe pamant, pomul fiind un element supus pieirii pe cale naturala sau prin interventie umana, atat de criticata in prima parte a piesei.
Da, si mie mi se parea ca sunt mai multe voci acolo, destul de subtile.
Nu sunt de acord cu logica ta. Nu cred ca pamantul vorbeste, sau daca vorbeste, nu cred ca "vorbeste ca un om". Plus ca pomul e mai bun ca metafora, tocmai ca oricat e de statornic, poate disparea. A trecut el prin multe (furtuna, seceta si altele cu siguranta), dar daca omul il va neglija, va muri. La fel precum si traditiile, daca nu va fi cineva sa le asculte si sa le spuna mai departe, vor disparea si ele.
Eu vad codrul ca o metafora pentru continuitate. Adica pomul in sine nu este etern, are un ciclu de viata, de acord, dar isi trage radacinile din acelasi copac primordial, la fel cum si le trag românii (am pus diacritice sa nu se inteleaga romanii si sa ma considere lumea dacopat) din daci. Cu alte cuvinte, chiar daca pomul care vorbeste acum nu e acelasi cu cel de acum 2000 de ani, este un produs al aceluiasi pamant, idee sustinuta si de adeptii continuitatii, fie ea daco-romana sau doar dacica. Foarte subtil! Se vede ca Alin Dinca e specialist in folclor.
Daca tot ai adus vorba de traditie, oricat de paradoxal ar suna, traditia este un element al modernitatii. Adica omul de acum cateva sute de ani nu facea un ritual pentru ca asa era traditia, ci pentru ca avea o semnificatie pentru el. Dezradacinarea a golit de sens traditia si cea mai buna dovada in acest sens e cat de caricatural arata orice are legatura cu traditia in mediul urban. Problema pe care vad ca nu a sesizat-o Alin Dinca nu e intoarcerea la traditie, ci regasirea sensului initial al acesteia. Iata marea provocare si aceasta piesa Trooper poate fi privita ca un mic pas in acest sens.
Bine zici... sa vedem daca va urma "Radacini de noima" sau o lasa ca trilogie ca asa e traditia.
Cred ca o vor lasa ca trilogie. Sunt curios care va fi urmatorul pas pe care il vor face. Ar fi interesant un experiment industrial sau gothic, dar avand in vedere preferintele baietilor pentru actori comunisti sau Tudor Gheorghe, nu cred ca scapam de Cenaclul Flacara.
Post a Comment