Nasty Idols - Boys Town

We just wanna fuck the girls drink a lot of booze and play wild rock music ... Aceasta este o declaratie a celor de la Nasty Idols din 1988. In sleaze rock, cand pleci la drum cu o asemenea atitudine, nu ai cum sa dai gres. Ma rog, daca nu apare Kurt Cobain intre timp. Nasty Idols e o trupa care provine din Suedia si si-a inceput activitatea in 1987. Au scos doua albume, Gigolos On Parole (1989) si Cruel Intention (1991), cand genul era inca la moda si se mai scoteau si bani buni, un album in 1993, Vicious, cand totul a inceput sa se duca dracului, si au mai inregistrat unul, Heroes For Sale, care a aparut post-mortem, decesul trupei survenind in 1995. Revigorarea genului din ultimii ani a adus si multe reformari ale trupelor de succes din perioada de aur a genului. In multe cazuri, trupele si-au pastrat numele si si-au indulcit sau industrializat soundul, in alte cazuri au ramas fidele spiritului acelor ani. Cei de la Nasty Idols fac parte din cea de-a doua categorie si, prin Boys Town, vor sa ne aduca aminte de ce in anii '90 erau comparati cu Motley Crue si Faster Pussycat. In cele 12 piese avem parte de sleaze rock la cel mai inalt nivel, cu tot ce presupune, riffuri demente, voce perfecta, refrene catchy si, mai presus de toate, atitudine. V-am spus, oameni stiu cum se face treaba, nu trebuie sa se uite in spate, pentru ca au fost acolo si se vad tot pe ei, spre deosebire de multi tineri ca fac furori in ultimul timp. Am zambit cand am citit un review in care Andy Pierce, vocalul si liderul trupei Nasty Idols, era comparat cu Lizzy DeVine de la Vains Of Jenna. Se poate, dar comparatia trebuia facuta in sens invers. Sunt sigur ca noul val de sleaze & glam suedez a resimtit din plin aceasta lovitura numita Boys Town. Daca as fi Martin Sweet de la Crashdiet zilele aceastea, as fi preocupat de cu totul alte treburi decat de schimbarea logoului trupei.


Trei piese obligatorii: Evil One, 48 Hours, Rock Out. Pe YouTube, din pacate, nu am gasit decat Method To My Madness.