Chris Cornell - Scream

Timbaland knows the way to reach the top of the charts
Maybe if i work with him i can perfect the art
(Weezer - Pork And Beans)

Nu cred ca a facut-o pentru bani. Iti trebuie mult curaj sa lasi in urma aproape tot ce ai facut si te-a definit ca artist, mai ales daca ai 44 de ani. Cea mai importanta lectie pe care o da Chris Cornell prin Scream este ca artistul dicteaza, nu fanii. Aviz lautarilor care inca mai compun cantece pentru si despre fani. Recunosc ca am inceput o executie antefactum a acestui album. Nu pot sa o duc pana la capat. Scream nu este Euphoria Morning, dar este peste Carry On, care a fost, de fapt, pasul catre Scream. Vocea lui Chris Cornell se intalneste cu beaturile lui Timbaland, intr-un album pe care multa lume il considera R&B oriented. Numai Chris Cornell se incapataneaza sa creada ca a reusit sa capteze aspectele psihedelice de pe The Dark Side Of The Moon al celor de la Pink Floyd si A Night at the Opera al celor de la Queen. Timbaland domina albumul de la un capat la altul, in timp ce Chris Cornell reuseste sa iasa din corzi doar cu Two Drink Minimum, care pare o recomandare expresa adresata de artist fanilor Soundgarden, Temple Of The Dog si Audioslave inainte de a asculta Scream. Cele mai bune piese sunt, in ordine aleatorie, Part Of Me, Scream, Never Far Away si Other Side of Town. Pana la urma, am ramas, totusi, cu un gust amar. Albumul acesta putea fi mai mult decat este. In timp ce reascultam Scream, m-am uitat spre televizor si am avut o revelatie: un barbat de culoare, imbracat intr-un costum alb, cantand Love Lockdown. Kanye West. Poate data viitoare.