Place Vendome - Streets Of Fire

In seara aceasta, dupa ce m-am trezit din etapa a treia a somnului polifazic dezordonat pe care il experimentez dupa ce am aflat ca Dragos Bucurenci a esuat, am pornit computerul si m-am lovit de un offline al maestrului Wolf: vezi ca au scos boshorogii de la place vendome album nou. cu kiske cu tot. Stiam. Cu o seara inainte am vazut topicul de pe forumul Metalfan, am descarcat albumul urmand un link de pe un blog dubios care zicea ca cea mai buna piesa e A Scene In Reply si l-am plasat in folderul 2009, fix intre Leathermouth si Rose Funeral (asta ca sa vedeti cu ce imi ocup timpul). Pentru cine nu stie, Place Vendome e un proiect de melodic rock pus la cale de Serafino Perugino, seful casei de discuri italiene Frontiers Records. Nu va faceti griji, Serafino Perugino nu canta in Place Vendome. De instrumente se ocupa Dennis Ward, Kosta Zafiriou si Uwe Reitenauer, toti trei de la Pink Cream 69, impreuna cu Gunther Werno de la Vandenplas. Neinteresant pana aici pentru unii. Ce e interesant ati vazut mai sus: Michael Kiske la voce, pe care o gramada de oameni il plang si acum cand se gandesc la Helloween si au toate motivele sa o faca, dar trebuie sa admitem, tinand cont de vocea sa, ca omul nu isi poate permite sa fie ridicol toata viata. Ce aduce nou Streets Of Fire fata de primul album Place Vendome? Klawz sustine ca "e si mai moale ca primu, care era si el destul de lesinat". E un punct de vedere care putea fi luat in seama daca nu stiam ca Place Vendome e un proiect de melodic rock / AOR. Dar stiam acest lucru de cativa ani, asa ca m-am dus la pomul laudat stiind ce o sa primesc. Deocamdata, am cules piesa de mai jos, despre care as fi vrut sa spun ca e tare, dar, dupa ce am vazut ca termenii tare - moale ii pot deruta pe unii, spun doar ca e o piesa buna. Albumul Streets Of Fire, in schimb, e tare. Ba nu, moale.