Rock la Mures 2008 - Ziua 1, partea 1

Rock la Mures! Ce sa mai caut eu la Rock la Mures, dupa ce, anul trecut, i-am ratat pe Trooper cantand in fata a zece spectatori trantiti pe iarba? Unul dintre motivele pentru care trebuia sa merg era ca nu se suprapunea cu concediul meu. Unul dintre motivele pentru care nu trebuia sa merg era chiar programul festivalului. Dar nu-l stiti pe Sitalce cat e de insistent!
"Man, hai sa mergem la Rock la Mures!"
"Ce sa facem, man, la Rock la Mures?"
"Cum ce sa facem? Mergem la Rock la Mures, fara discutie!"
" Bine, man, dar eu merg numai in prima zi, cand canta Ektomorf, ca ma stii metalist true cult."
Si asa am lasat dracului tot ce am avut de facut vineri, 8 august: ipoteci, somn de dupa amiaza, albumele Backyard Babies, Extreme si From The Inside, dar si un circ ca in vremurile bune pe blogul lui Zoso. Pentru a face calatoria spre Periam mai interesanta, ne-am hotarat sa mergem cu masina lui Sitalce, marca Dacia 1300, anul fabricatiei 1979. Distractia a inceput inca din momentul in care Sitalce m-a claxonat sa ies din casa, dupa ce m-a asteptat citind Academia Catavencu vreo 10 minute. Masina a ramas pornita in tot timpul acesta, pentru ca exista posibilitatea de a nu mai porni la o eventuala oprire. Cand sa intram pe DN 6, Sitalce face dreapta, spre Timisoara.
"Ce faci, man?"
"Mergem la Timisoara sa bagam benzina si sa-mi iau rovinieta."
"Pai, nu vii de la Timisoara?"
"Ba da, dar nu am benzina si rovinieta."
Ajungem la Timisoara, ajungem la benzinarie, Sitalce pune benzina, merge sa plateasca, se intoarce.
"Nu imi fac astia rovinieta. N-am talonul la mine."
"Cum adica nu ai talonul la tine?"
"Il am acasa. Nu mi-am facut inspectia tehnica periodica. Daca ma prind astia, iau amenda de 50 lei ca nu am talonul la mine."
"Hai, domnule, la Periam, ca ii pierd pe Luna Amara pana te coiesti tu! Daca te opresc, oricum iei amenda! Ce mai conteaza!"
"Da, dar pentru rovinieta e pana la 3.000 de lei. Mergem acasa sa iau talonul. Oricum, mi-e si foame."
Mergem sa mancam, mergem acasa la Sitalce, luam talonul, mergem la o benzinarie Lukoil, aia n-au rovinieta, ne intoarcem la Petrom, luam mult ravnita rovinieta si, in sfarsit, ne indreptam spre Periam. Ce vroiam acum? Sa ajungem cat mai repede la Periam sa-i prindem pe Luna Amara. DN 6 e un drum bun, frumos de la Biled spre Lovrin, dar, din pacate, e circulat. Patru obstacole stateau in calea noastra: politia rutiera la trecerea la nivel cu calea ferata dintre Dudestii Noi si Becicherecu Mic, posibil radar la Biled, posibil radar la Sandra si ceilalti participanti la trafic, adica alte autoturisme Dacia 1300 sau 1310. Spre surprinderea noastra, singurul obstacol nu a fost o Dacie 1300 sau 1310, nici macar Dacia lui Sitalce, ci tocmai o Dacie Logan, care mergea alene pe drumul dintre Metro si Coca Cola. O frana pusa marele sofer din Logan pe drum drept, fara a avea alta masina in fata, a fost prima si singura semnalizare ca e prost pe care ne-o putea da. Sa-l depasim, dar cum sa-l depasim cu o Dacie de varsta noastra, cu inspectia tehnica periodica expirata? Sitalce zicea ca ii trebuie vreo cinci km pentru o astfel de manevra. Aiurea! Cand ai in fata un prost la 50 de ani, cu ochelarii de soare trasi pe ochi si stand la volan de parca era pe toaleta, 300 m au fost suficienti. Drumul a decurs fara alte probleme, cu o medie surprinzatoare de 100 km/h in afara localitatilor si 60 km/h in localitati. Ajungem la Periam si GPS-ul din mine zice stanga. Facem stanga, mergem cat mergem, dupa care zic dreapta. Facem dreapta, mergem cat mergem, dupa care zic: "Ne-am ratacit!" Un motociclist ne indica directia corecta: "Inainte si apoi la stanga." Deci, stiam eu ceva. Facem inainte, apoi stanga si dam de masina Jandarmeriei, un semn clar ca ne indreptam spre destinatie: Periam Port.
Parcam, ne achizitionam biletele de la doua gagici, un batranel ne lipeste o chestie verde pe mana, trec de controlul corporal, intru in aria de desfasurare a manifestarii culturale anuale Rock la Mures, dar il pierd pe Sitalce. Il vad ca merge spre masina si revine dupa cateva minute.
"Nu m-au lasat astia cu lantul!"
Lantul era o chestie argintie care ii atarna pe langa blugi. In jurul nostru vedem cativa oameni cu lanturi similare.
"Ba, astia cum au trecut de cheliosi?" se revolta Sitalce.
"Eh, te-au luat de gasca. Nu e prima data."
"Bine ca nu m-am chinuit sa iau aparatul foto."
Ajungem la partea care ar trebui sa faca obiectul povestirii: Luna Amara. Puteti sa ignorati tot ce am scris mai sus. Mihnea Blidariu, frontmanul carismatic, era pe scena: " Doi-zece, doi-zece, trei! Uaaau! Groooh!" Aoleu, proba de sunet de o ora pe care o fac tot timpul trupele romanesti ca sa aiba sunetul tot prost pana la urma! Cred ca am ajuns pe la sfarsitul ei, pentru ca, in cinci minute, cei de la Luna Amara au inceput concertul cu piesa aia pe care canta cu Ombladon. In fata scenei, circa 15 metalisti au inceput si ei luptele corp la corp, pletele fluturau in aer, praful s-a ridicat spre cer. Restul pana la vreo 500 de oameni erau fie trantiti pe jos, fie la terase, fie in picioare, ca mine si Sitalce, in zone cat mai indepartate de cei 7-8 punkeri cu clasicele tricouri cu Punk's Not Deat, Sex Pistols, Ramones, Rancid, NOFX si Dead Kennedys, care tocmai faceau gramada fara varf ca fotbalistii cand dau gol. Ce simplu e sa fii punker in Romania! Ai nevoie de maxim doua zile si cinci trupe sa fii doctor printre ei. Perioada de timp dintre prima si ultima piesa a concertului Luna Amara a fost marcata de efortul continuu al frontmanului Mihnea Blidariu, singurul care a vorbit la microfon, de a ridica lumea in picioare si a anima atmosfera: "Haideti, fratilor, zici ca suntem la teatru! Auziti, Sorin zice ca cine sta pe iarba e hippiot! Mama, ce metalisti sensibili! Nu ca metalistii nu ar fi sensibili. Mai incercam cu un Nine Inch Nails. Haideti, fratilor! Tu, ala de acolo! Da, tu! Stai acolo trantit cu berea in mana." Cam acesta a fost repertoriu lui Mihnea Blidariu in incercarea disperata de a se simti si el vedeta. E adevarat, lumea a cam stat ca la teatru, dar totul a pornit de pe scena, unde au prestat cinci oameni plictisiti, de parca ar fi fost platiti sa faca pe desteptii, nu sa cante. Cum sa se miste lumea cand pe scena erau patru Mick Mars (tot respectul pentru el si pentru ce face) cu instrumentele si microfonul in mana? Pe tobar il scot din calcul. Am inteles ca cei de la Luna Amara au peste 50 de concerte pe an. Cum e posibil sa se miste pe scena de parca ar fi fost la Festivalul de Jazz de la Garana? Si-au cantat cele doua hituri, Ego Nr. 4 si Gri Dorian, si au plecat fara sa revina la bis, cu toate ca vreo trei metalisti au strigat de cateva ori Rosu aprins. Un gest de recunoastere a propriei dimensiuni pentru care merita tot respectul, la fel cum merita tot respectul pentru cele trei piese noi pe care le-au cantat. La modul cel mai serios, va pot spune ca piesele respective imi dau mari sperante in privinta viitorului album Luna Amara.

Va urma. Nu ratati ziua intai, partea a doua, despre urgia naturii, cocalarul oltean, Ektomorf si Mariana, ca nici nu stiti ce pierdeti!