My Darkest Days - Porn Star Dancing

Stiti cu ce se ocupa Zakk Wylde in ultimul timp?

Jamey Johnson – The Guitar Song

Semnalez aparitia albumului de country al anului si poate al deceniului: The Guitar Song. Responsabil: Jamey Johnson, un outlaw al vremurilor noastre, ajutat de baietii de nadejde de la The Kent Hardly Playboys si cativa compozitori de mare valoare, cum ar fi Buddy Cannon din Lexington, Tennessee, Shannon Lawson din Taylorsville, Kentucky (de la care astept un album de cativa ani si cred ca o sa mai am de asteptat), Kacey Coppola din Denver, Colorado (fata cu House With No Doors a lui George Strait), James Otto din Fort Lewis, Washington (care a inceput sa ma dezamageasca in ultimul timp) si multi altii. Am remarcat si niste coveruri: Mental Revenge, piesa lui Mel Tillis, pe care am auzit-o pe albumul Jewels al lui Waylon Jennings, si For the Good Times, o piesa clasica a lui Kris Kristofferson. Din pacate pentru Sitalce, nimic din Johnny Cash, deoarece Jamey Johnson se situeaza undeva intre Jennings si Jones, cum spunea pe That Lonesome Song. Desi se plimba relaxat cu barba de doua palme printre baietii din mainstream cu freze de mii de dolari si barbita tunsa regulamentar cu masina si mai apare prin videoclipuri cu Dierks Bentley, Jamey Johnson este considerat un salvator al muzicii country autentice, rol pe care si-l asuma deocamdata prin muzica sa, nu ca altii la nivel declarativ. The Guitar Song este cea mai buna demonstratie in acest sens. Recomand The Guitar Song tuturor celor care au ascultat macar un album de country la viata lor.

De ascultat: Cover Your Eyes, Playing The Part, My Way To You.

Grinderman 2

The Ultimate Rock Experience!

11 Septembrie

Cantarea Americii

De ce sunt americanii atat de solidari intre ei? Nu seamana unul cu celalalt nici daca ii vopsesti! Vorbesc toate limbile pamantului si alcatuiesc un amalgam ametitor de civilizatii. Unele sunt aproape disparute, altele incompatibile intre ele, iar in materie de credinte religioase nici Dumnezeu nu le mai tine socoteala. Si, totusi, tragedia americana a facut din trei sute de milioane de oameni o mana stransa pe inima. N-a sarit nimeni sa acuze Casa Alba, armata si serviciile secrete ca reprezinta o adunatura de neispraviti. N-a fugit nimeni sa-si scoata banii din banci. Nu s-a inghesuit nimeni pe strazile vecine sa caste gura. Americanii au dat fuga sa doneze sange si s-au oferit ca voluntari. Dupa primele momente de panica, au ridicat steagul pe ruinele fumegande, punandu-si tricouri, sepci si cravate in culorile drapelului national. Au fixat steaguri pe cladiri si pe autoturisme de ziceai ca in fiecare loc si in fiecare automobil trece un ministru sau presedintele. Si cu orice prilej au izbucnit in cantecul lor traditional: God Bless America! Mut ca bolovanul, am urmarit concertul de binefacere, difuzat sambata. O data, de doua ori, de trei ori, pe tot felul de canale de televiziune. Cu Clint Eastwood, Willy Nelson, Robert de Niro, Julia Roberts, Cassius Clay, Jack Nicholson, Bruce Springsteen, Silvester Stallone, James Wood si cati au mai fost si pe care nici un film si nici o casa de productie nu i-a putut aduna vreodata la un loc. Spiritul americanilor, de solidaritate, i-a transformat intr-un cor. Cor e putin spus. Se auzea artileria grea a sufletului american. Ceea ce nu putea spune nici George W. Bush, nici Bill Clinton, nici Colin Powell fara riscul de a se impiedica in cuvinte si sunete, se auzea maret si inconfundabil in acest spectacol de binefacere. Nu stiu cum Dumnezeu toata aceasta cantare obsedanta a Americii nu suna nici dogit, nici nationalist, nici ostentativ! Te facea sa mori de ciuda ca nu esti in stare sa-ti canti si tu tara, fara a risca sa fii socotit sovin, ridicol sau suspect de cine stie ce interese meschine. Ore intregi am urmarit transmisia in direct si reluarea reluarii, ascultand povestea celui care a coborat o suta de etaje cu o femeie intr-un scaun cu rotile, fara sa stie cine este, sau a hocheistului californian, cel care s-a batut cu teroristii si a impiedicat avionul cazut in Pennsylvania sa se pulverizeze intr-o tinta, omorand alte sute sau mii de oameni. Cum Dumnezeu reuseau ei sa se incline in fata unui semen? Pe nesimtite, cu fiecare cuvant si nota muzicala, amintirea unora se coagula intr-un mit modern al eroilor tragici. Si cu fiecare apel telefonic se adunau milioane si milioane de dolari intr-o colecta menita a recompensa nu un om sau o familie, ci un spirit ce nu poate fi cumparat cu nimic.Ce Dumnezeu poate sa-i uneasca pe americani intr-un asemenea hal? Pamantul acela? Istoria lor galopanta? Puterea economica? Banul? Ore intregi am incercat sa gasesc un raspuns, fredonand melodii si inganand propozitii ce risca sa sune a locuri comune. Le-am intors pe toate fetele, dar n-am putut trece de o idee: numai libertatea poate face asemenea minuni! (Cornel Nistorescu)

Eddie Noack - Take It Away Lucky

Aseara am vazut The Killer Inside Me. Daca nu se sfarsea prost, puteam sa spun ca filmul a fost acceptabil. Din fericire, nu pot sa spun ca mi-am pierdut aproape doua ore degeaba. The Killer Inside Me are un soundtrack de exceptie. Prima piesa pe care am remarcat-o a fost Take It Away Lucky.

Executie spectaculoasa

Si cam atat.

Alan Jackson

De un timp ascult tot mai rar radiourile de country americane. Ultima mea preocupare e sa gasesc muzica buna de ascultat la birou, pe care sa ma pot concentra la munca, sa mai pot sa fredonez cate un refren si, totodata, sa nu-i deranjez prea tare pe cei care trec prin jurul meu. Dupa ce experimentele Hank Williams si Waylon Jennings au esuat, noul nume care a acaparat playlist-ul de birou e Alan Jackson, un artist foarte cunoscut in country, care imbina destul de bine mostenirea honky tonk cu noile tendinte country pop care fac furori de vreo 20 de ani. Spre deosebire de interpretii care isi pun eticheta country pentru ca folosesc un steel guitar, desi eticheta pop ar fi cea mai nimerita, la Alan Jackson se simte latura country in voce si instrumentatie, astfel ca omul are tot dreptul sa arate cu degetul spre cei care le dau rednecks-ilor sa asculte pop in loc de country. Daca sunteti in cautare de muzica de birou sau de muzica de relaxare, colectia 16 Biggest Hits e cea mai potrivita alegere. Un top 5 Alan Jackson ar arata cam asa:

1. Where Were You (When the World Stopped Turning)

2. A Little Bluer Than That



3. Who's Cheatin' Who



4. Chattahoochee



5. Pop A Top