Am redescoperit CD player-ul. Era intr-un colt, ascuns intr-o cutie. Nici acum nu sta intr-un loc prea bun, fiindca am nevoie de un prelungitor. Daca nu o sa-mi pun alarma pe telefon, probabil ca o sa il cumpar la toamna. Ideea e ca a inceput sa mearga. Din colectia mea de CD-uri, care nu e prea impresionanta (multe au fost cumparate la reducere), am ales cinci bucati: albumele Hey Stoopid, Trash si Constrictor ale lui Alice Cooper si albunele The Real Thing si Album Of The Year ale celor de la Faith No More. Le-am ascultat pe toate de mai multe ori. Insa, in topul ascultarilor, se detaseaza Hey Stoopid. Acum doi ani, in Metro, am dat de Trash si Hey Stoopid. Ambele la pretul de 29.90 lei. In acea perioada, Trash era albumul meu preferat de la Alice Cooper. Nu am stat mult pe ganduri si l-am cumparat. Hey Stoopid a ramas pe raft. Nu a rezistat decat o zi. M-am gandit ca, daca nu ma misc repede, poate o sa vina cineva si o sa il cumpere, desi nu cred ca avea cine. De ce am facut toata aceasta introducere inutila? Imi place la nebunie Might As Well Be On Mars.
